Scriitorul Jasper Fforde a explicat în ce operă literară s-ar muta şi cum arată călătoriile în timp în versiunea lui.
Editura Humanitas Fiction lansează azi, 3 martie, ora 18.00, la Librăria Cărtureşti, în Ceainărie (str. Arthur Verona 13-15), trei noi romane cu trei personaje feminine fascinante, apărute în colecţia "Raftul Denisei" – "Cazul Jane Eyre" de Jasper Fforde, "Femeia din amiază" de Julia Franck, şi "Tânăra în comă" de Douglas Coupland.Vor vorbi Simona Kessler, Florin Iaru, Cristian Teodorescu şi Denisa Comănescu, iar invitatul special al evenimentului este Maia Morgenstern.
Cu această ocazie, scriitorul Jasper Fforde a vorbit pentru EVZ despre călătorii în timp, autorii clasici şi modul în care orice scriitor trăieşte de pe urma lor.
EVZ: V-ar plăcea să trăiţi într-o lume în care copiii fac schimb de cartonaşe de la guma de mestecat cu Henry Fielding? Jasper Fforde: Da, dar am sentimentul că nu ar fi mai puţin violentă sau marcată de diviziuni decât cea de acum. Cei care îl preferă pe Marlowe şi îl consideră un poet sfânt elisabetan de primă mână ar avea ciocniri stradale cu cei care îl preferă pe Shakespeare. Fiinţele umane vor găsi mereu un motiv de ceartă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ce credeţi că s-ar întâmpla dacă Acheron Hades (personajul negativ din "Cazul Jane Eyre" – n.r.) ar pune mâna pe manuscrisul cărţii dv? Ar schimba finalul în aşa fel încât Thursday Next (detectivul literar din carte –n.r.) ar muri pe acoperişul Thornfield-ului (casa lui Rochester din "Jane Eyre" – n.r.), iar Acheron ar conduce întreaga lume. În cazul călătoriilor în timp, care a fost sursa dv. de inspiraţie? Nevoia imperativă de a NU le realiza ca toată lumea. În versiunea mea a călătoriilor în timp, tatăl tău poate fi ucis înainte ca tu să te naşti, iar tu ai exista în continuare – doar că puţin confuză. Îmi place şi ideea că industria timpului e extrem de lipsită de sare şi piper şi puţin plictisitoare Cum puteţi scrie când credeţi că nu puteţi exercita nici un control asupra personajelor dv.? Acceptaţi ideea că autorul e mort? Întrebarea asta se poate pune şi în legătură cu liberul arbitru. Deşi cred că sunt dotat cu aşa ceva, un număr de prieteni şi rude poate prezice cum voi reacţiona într-un anumit set de circumstanţe. Asta nu înseamnă neapărat că nu am liber arbitru, ci că e previzibil. Ştiu cum Thursday Next va reacţiona într-un anumit set de circumstanţe. O face uşor de scris şi uneori se întâmplă ca acţiunea să determine personajele şi naraţiunea, nu vice versa. Autorul mort? Moartea e ultimul lucru pe care vreau să îl fac!
Dacă ar trebui să vă gândiţi la o invenţie din carte de care omenirea are nevoie urgentă, pe care credeţi că ar inventa-o întâi? Un mijloc de transport în masă ieftin. Omenirea a avut mereu probleme de migraţie şi având în vedere că nu vom mai avea petrol în curând va trebui cu siguranţă să găsim moduri noi şi incitante de a ne satisface nevoia de a ne mişca. Iniţial, ne-a luat 60.000 de ani ca să călătorim din Africa în Europa de nord şi astăzi putem face acelaşi traseu în patru ore. Cărţile mele conţin multe sisteme de tranzit în masă, dar aproape toate sunt prea bizare ca să funcţioneze! Consideraţi că amestecul de umor snob şi de umor popular vă face cărţile amuzante sau faptul că sunteţi un eretic literar respectuos? Desigur că amestec umorul snob şi umorul popular. Apropo de eretic nu ştiu ce să zic. Încerc să respect materialul cu care lucrez şi să mă asigur că nu mă îndepărtez prea mult de spiritul cărţii din care împrumut. "Respectuos lipsit de respect", aşa m-aş descrie.
Aţi fost acuzat că trăiţi pe spezele autorilor clasici? Cum aţi răspunde la această acuzaţie? Fiecare autor contemporan trăieşte pe spezele literaturii clasice. Autorii construiesc pe ceea ce s-a făcut înaintea lor. Pur şi simplu toţi zburăm ceva mai încolo cu aripi de împrumut şi într-adevăr ne-am împodobit cu pene de împrumut. Imaginează-ţi un morman de autori care se bălăngăne, înalt de câteva mii de metri înălţime, toţi stând unii pe umerii celorlalţi, cu Homer la bază! Dacă aţi avea un Portal de Proză, ce cărţi aţi vizita? Aţi schimba vreun final? M-aş muta în "Aşteptându-l pe Godot" (de Samuel Beckett – n.r.) şi l-aş găsi, astfel aducând piesa la o concluzie mai rapidă.
V-aţi răzgândit în privinţa ecranizării cărţii? Cine ar regiza "Cazul Jane Eyre"? Voi lua în considerare vânzarea drepturilor când voi fi abordat de un regizor. Am avut două întâlniri serioase în 10 ani şi nimic bun nu a ieşit din ele. Producătorii vor să cumpere şi opţiunea de a reambala cărţile şi să le vândă mai departe. Asta nu înseamnă să faci film, ci să intermediezi vânzarea de bunuri. Nu, când va veni la noi cineva şi va avea experienţă, inteligenţă, şi un CV pe măsură, promit să fiu numai urechi! BIROUL DE STABILITATE TEMPORALĂ
Fragment din "Cazul Jane Eyre" "Tatăl meu avea o faţă de stătea timpu-n loc. Nu spun că era urât sau aşa ceva. Asta era o expresie pe care cei din ChronoGuard o foloseau pentru a descrie pe cineva care avea puterea de a încetini scurgerea timpului până când aproape că-l oprea.Tata fusese colonel în ChronoGuard şi îşi ţinuse munca secretă. De fapt atât de secretă, încât noi n-am ştiut că dezertase decât atunci când camarazii lui, împreună cu care contabilizase timpul, au năvălit într-o dimineaţă în casa noastră, cu un ordin de Prindere & Eradicare la ei, care avea o dată fără limită în trecut şi în viitor, cerând să le spunem unde şi când era. De atunci, tata a rămas în libertate.
Am aflat din vizitele lui ulterioare că întregul departament i se părea «corupt din punct de vedere moral şi istoric» şi că ducea un război, el singur împotriva Biroului pentru Stabilitate Temporală Specială. Eu n-am ştiut niciodată la ce se referă şi nici acum nu ştiu. Speram ca măcar el să ştie ce face şi să n-o încaseze. Iscusinţa lui în a opri timpul fusese obţinută prin muncă grea şi era ireversibilă: acum devenise un călător singuratic în timp, nu aparţinea unei epoci anume şi nu avea alt cămin în afară de eterul cronoclastic".
Recomandările noastre
