Anunțul de dată recentă al premierului demisionar ShinzoAbe, privind o viitoare revizuire a politicii de apărare antirachetă a țării, ridică perspectiva unor tensiuni regionale, destabilizare și, în cele din urmă, conflicte, scrie site-ul National Interest.org.

Iar Washingtonul, care nu deține controlul asupra componentelor chinezești și nord-coreene din această ecuație privind securitatea Japoniei, ar trebui să acorde o atenție deosebită acestei evoluții și să răspundă rapid și adecvat. Altfel, riscă să se confrunte cu consecințe pe termen lung pentru interesele sale din Asia-Pacific.

Situația geostrategică a Japoniei s-a deteriorat semnificativ în ultimii ani. China a devenit din ce în ce mai amenințătoare, iar Coreea de Nord a continuat să-și extindă arsenalele nucleare și anti-rachetă.

Inițial, japonezii s-au concentrat pe consolidarea scutului împotriva amenințărilor cu rachete. La sfârșitul anului 2017, un an marcat de tensiuni între SUA și Coreea de Nord, Tokyo a decis să introducă un nou activ de apărare antirachetă, Aegis Ashore.

Dar, în iunie 2020, guvernul japonez și-a suspendat implementarea lui din cauza problemelor legate de costuri. Asta a declanșat dezbateri privind politica niponă de apărare antirachetă, factorii de decizie fiind conștienți că actualul scut antirachetă nu e adecvat pentru a proteja țara. Partidul Liberal Democrat, de guvernământ, a propus luna trecută să se ia în considerare „deținerea capacității de a intercepta rachete balistice și alte rachete chiar și pe teritoriul unui adversar”.

Premierul demisionar Abe, deși nu menționa capacitățile ofensive, avertiza în același timp că o nouă politică de apărare antirachetă va fi anunțată până la sfârșitul anului. Se poate deduce de aici că Japonia nu pare să se mai mulțumească cu un scut și că își dorește, probabil, propria suliță, comentează NI.

Dacă Japonia va merge pe acest drum, consecințele asupra stabilității Asiei de Est vor fi uriașe. Având în vedere animozitățile istorice și politice dintre Japonia și vecinii săi, dobândirea capacităților ofensive ar spori tensiunile și perspectiva unei curse regionale a înarmărilor, în special de către China. De altfel, purtătorul de cuvânt al Partidului Comunist Chinez afirma de curând că asta „ar putea declanșa o cursă a înărmării” astfel încât„pacea și securitatea regională vor fi amenințate”.

Intenția guvernului de la Tokyo de a dobândi capacități anti-rachetă este oarecum surprinzătoare, având în vedere că, în cadrul alianței cu japonezii, SUA contribuie deja la apărarea lor cu astfel de arme. Însă retragerea SUA din Parteneriatul Trans-Pacific în ianuarie 2017, ca primă decizie majoră a adminsitrației Trump, a ridicat îndoieli cu privire la angajamentul americanilor în zona Asia-Pacific.

De aceea, factorii de decizie de la Washington trebuie să se asigure, până la sfârșitul anului, că noua politică japoneză de apărare antirachetă nu ia calea greșită. În caz contrar, America s-ar putea trezi, după ce trec alegerile, cu o altă durere de cap asiatică.