În vinerea din Săptămâna Luminată, crestinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, care nu este altcineva decât Maica Domnului.
Această sărbătoare evocă una dintre minunile Maicii Domnului, petrecută cu un orb. Înainte de a fi împărat, Leon cel Mare (457 - 474) a întâlnit într-o pădure un orbc are i-a cerut apă. Îndrumat de Maica Domnului, Leon a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea, iar acesta s-a vindecat de orbire.
Pentru a mulțumi Maicii Domnului, când a ajuns impărat, Leon cel Mare a ridicat in apropierea izvorului o biserică unde s-au săvârșit apoi multe alte minuni. Mai târziu, în secolul al VI-lea, împăratul Justinian, care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor.
Ca semn de mulţumire a construit o biserică mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453, când au cucerit Constantinopolul.
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe. Credincioşii care merg la Istanbul se pot închina în Biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare de odinioară.
În decursul veacurilor, şi-au primit vindecare de la acest izvor numeroase personalităţi ale istoriei bizantine amintite în sinaxar: împăratul Leon Înţeleptul şi soţia sa, Teofana, Patriarhul Ştefan, fratele împăratului, Patriarhul Ioan al Ierusalimului, împăratul Roman Lecapenul şi mulţi credincioşi.
Datorită acestor vindecări miraculoase, în acest loc s-a născut sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care s-a răspândit în scurt timp în toată lumea ortodoxă.
În toate bisericile și mănăstirile ortodoxe, după oficierea Sfintei Liturghii, se săvârșește slujba de sfințire a apei, după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.
Maica Domnului este slăvită ca izvor dătător de viață așa cum spune și condacul Acatistului Izvorului Tămăduirii:
„Pe fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apă cu credinţă şi să zicem: rugămu-ne, rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!”
În țara noastră sunt mai multe izvoare ale căror ape sunt considerate vindecătoare: la Mănăstirea Ghighiu - în apropiere de Ploiești, la Mănăstirea Dervent - în județul Constanța, la Mănăstirea Horăicioarea - în județul Neamț, la Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă - în județul Argeș și cel de la Biserica Greaca din Brăila.
Recomandările noastre
