Astfel, în urma acestui sondaj care cerea subiecţilor să răspundă dacă doresc să rămână sau să părăseacă Uniunea Europeană, aşa cum a făcut Regatul Unit, descoperim cum 49% dintre italieni doresc italexit.

Creşte nemulţumirea

Cei care vor să rămână se situează în jurul a 51%. O majoritate destul de fragilă, de abia 2 puncte procentuale. Cifrele, însă, te îmbie la reflecţie. Faţă de ultimul sondaj, în noiembrie 2018, cei împotriva ieşirii au coborât cu nu mai puţin de 20%. Astfel, în cazul unui eventual referendum asupra rămânerii Italiei în UE, electoratul ar putea furniza surprize mari.

Recuperarea făcută de cei care doresc ieşirea, are baze precise. Tratamentul pe care anumite state europene l-au rezervat şi îl rezervă Romei a contat mult. E suficient să ne gândim la jocul dublu pe care-l face Germania, la duritatea Olandei şi în general la opţiunile economice dorite de aşa-zisul front al rigorii.

Rădăcinile intoleanţei

Intoleranţa unei bune părţi a italienilor în privinţa Bruxellesului nu este o noutate, scrie Il Giornale. De ani de zile Italia e tratată cu o bunăvoinţă falsă de UE, dar astăzi, în aceste zile foarte complicate, ar fi fost de aşteptat o cooperare între ţările membre, iar italienii şi-au schimbat, firesc, opţiunile. Mulţi se aşteptau la o schimbare de macaz. Dar nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla niciodată probabil.

Într-un climat foarte tensionat, Angela Merkel şi Mark Rutte, respectiv liderii Germaniei şi Olandei, au lăsat de înţeles că înaintea solidarităţii europene, există interese naţionale.

Concluzii:

-Italia trebuie, deci, să se resemneze.

-Italienilor o aşa atmosferă nu le convine.

– Iată de ce insatisfacţia faţă de Bruxelles creşte zi după zi.