Spre deosebire de anii de început ai comunismului, în anii 1960 activitatea de spionaj a țărilor NATO era îmbunătățită pe teritoriul țării noastre.

Sursele erau alese din rândul persoanelor care chiar știau domeniile din care furnizau informații, dispăruse mult din frica perioadei de instaurare a comunismului și agenții, preponderent diplomați sau personal al ambasadelor, puteau avea contacte directe cu mai mulți cetățeni români. Sigur, era un risc enorm, dar mult mai mic decât în perioada arestărilor în masă.

Așa se explică faptul că astăzi vă prezentăm o telegramă CIA, desecretizată, cu informații concrete despre sistemele de bruiaj folosite de România pentru a perturba recepționarea semnalelor stațiilor de radio occidentale.

Propaganda era una dintre armele cele mai eficiente în timpul Războiului Rece, iar radiourile au fost, din 1945 până în 1989, cel mai bun mijloc de propagandă.

Toți cei care au prins acei ani își amintesc de pârâiturile care însoțeau emisiunile Vocii Americii sau ale Europei Libere sau de cum, când îți era lumea mai dragă, peste semnalul lor se interfera un radio arăbesc sau rusesc.

Bruierea emisiunilor occidentale era o acțiune bine pusă la punct, având la bază o strategie clară, atât din punct de vedere al aparatelor folosite, cât și din cel al amplasării utilajelor, astfel încât să acopere întreaga țară, nepermițând nicăieri o recepție bună.

Agentul care a redactat raportul din 1964 găsise o sursă foarte bună care a oferit toate datele tehnice ale operațiunii de bruiere și a ajutat chiar la marcarea pe hartă a punctelor unde se aflau acestea. Era un militar? Era un funcționar din minister? Sursa, așa cum îi stă bine unei misiuni de spionaj, a rămas anonimă.

Înainte de a reda fragmente din textul raportului trebuie spus că sursa își risca viața sau chiar libertatea oferind aceste informații.

Erau secrete și era război.

„1. Perturbarea activității de transmisii radio a început în România în vara anului 1952 și era făcută, la început, exclusiv de forțele de Securitate românești. Prin 1955, transmițătoarele semnalului de bruiaj au trecut sub controlul directorului general pentru Radio Comunicații din cadrul Ministerului Poștei și Telecomunicațiilor, numit mai târziu Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor.

Controlul tehnic ( inclusiv al reglarea frecvențelor) este făcut de Securitate la cel mai apropiat centru de emisie radio. Aceste aparate sunt cunoscute ca ”stații de măsurători”. În documentele oficiale, (…) activitatea de bruiaj este numită ”radioapărare”.

2. Stațiile sunt echipate cu RFT din Germania de est și cu transmițătoare Tesla din Cehoslovacia. Existau încă în funcțiune aparate de bruiaj din Al Doilea Război Mondial. ”

Raportul continuă cu multe informații interesante, dar ele vor face obiectul altor materiale pe site-ul nostru.