ISTORIA CA PROZĂ. Nu pleca cu prostul-harnic la război!
- Evenimentul Istoric
- 13 aprilie 2018, 14:34
Kurt von Hammerstein-Equord (26 September 1878 – 24 April 1943) a fost un general german care a rămas celebru prin două lucruri importante.
Primul, s-a opus ascensunii lui Adolf Hitler și nazismului în Germnia, ceea ce a dus la îndepărtarea sa, după ce deținuse funcția de șef al Înaltului Comandament al Armatei.
Kurt von Hammerstein-Equord
În această ultimă calitate, generalul s-a ocupat de conceperea și redactarea manualului german privind organizarea unitățiilor militare (Truppenführung), din 17 octombrie 1933. În acest manual-regulament, generalul Hammerstein-Equord este citat ca autor al unui sistem special de clasificare a ofițerilor:
„Îmi împart ofițerii în patru grupuri. Există ofițeri deștepți, harnici, proști și leneși. De obicei, două caracteristici sunt combinate. Unii sunt inteligenți și harnici - locul lor este în Statul Major. Următorul lot este alcătuit din cei care sunt și proști și leneși - aceștia reprezintă 90% din fiecare armată - și sunt potriviți pentru îndatoririle de rutină. Cei care sunt inteligenți și leneși se califică pentru îndatoririle de conducere cele mai înalte, deoarece posedă claritatea intelectuală și calmul n
Istoria, la capitolul „aforisme”, consemneaza vorbele altui important general german, prusac, Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) care, în cuvinte asemănătoare, a ajuns la aceleași concluzii:
„Dacă cineva este leneș și prost, nimic bun nu va veni de la el. Dacă cineva este prost și muncitor, atunci trebuie ținut departe de toate sarcinile importante. Dacă cineva este leneș și inteligent, atunci el este potrivit pentru cele mai înalte poziții”.
Nu știm dacă primul general citat s-a inspirat din gândirea înaintașului său, foarte cert este că din analiza celor patru combinații posibile, prost-leneș, prost-harnic, deșteptleneș și deștept-harnic răsar niște adevăruri greu de contestat.
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke
Generalul Graf von Moltke se spune că îi destina pe ofițerii prost-leneși sarcinilor simple, de rutină, pe cei inteligent- harnici sarcinilor clare - ca să nu se piardă în analize și detalii-, care trebuie îndeplinite întocmai și la timp, celor prost-harnici sarcini simple, dar la care să se poată să fie supravegheați permanent, iar celor inteligent-leneși funcțiile de comandă cele mai importante, pentru că aceștia înțeleg exact ce trebuie făcut, iar comoditatea dublată de inteligență le asigură găsirea celor mai simple căi de rezolvare a obiectivelor de atins. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai simplă cale de a atinge obiectivul cerut.
Când de cunoașterea și aplicarea acestor observații depind viețile oamenilor, în condiții de front, parcă cei doi generali capătă proporțiile unor veritabile genii.
...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)