Dezbatere în Israel privind recunoaşterea genocidului armean
- Paul Ciocoiu
- 26 decembrie 2011, 18:47
O comisie parlamentară israeliană a dezbătut astăzi o propunere privind recunoaşterea genocidului armean, deşi ministerul de Externe de la Ierusalim avertizase ferm că o astfel de măsură ce ar putea agrava relaţiile deja tensionate cu Turcia, scrie ziarul Haaretz.
Membrii comisiei de Educaţie a discutat un proiect de lege ce ar urma să facă din 24 aprilie, data debutului execuţiilor în masă ale armenilor în 1915, o zi de comemorare a "masacrului poporului armean".
Knessetul a respins deja o propunere similară în 2007, pe vremea când Israelul şi Turcia întreţineau relaţii strânse. Însă acestea s-au tensionat după ce marina israeliană a omorât nouă turci în mai 2010 în timpul interceptării unei flotile care încerca să spargă blocada asupra Fâşiei Gaza. În octombrie, Turcia l-a expulzat pe ambasadorul israelian la Ankara şi şi-a întrerupt contractele militare şi de apărare cu Israelul.
Mai mulţi membri ai comisiei au susţinut deschis iniţiativa, subliniind că Israelul, ca ţară a evreilor care au cunoscut tragedia Holocaustului, are datoria istorică de a recunoaşte genocidul prin care au trecut alte popoare. Un oficial din ministerul de Externe a avertizat în privinţa consecinţelor unei astfel de decizii.
"Relaţiile noastre cu Turcia sunt foarte fragile şi sensibile acum şi nu putem depăşi măsura. Trebuie să abordăm acest subiect cu înţelepeciune. O astfel de măsură ar putea avea consecinţe foarte grave din punct de vedere strategic", a avertizat acesta.
'Timp de mai mulţi ani, guvernul israelian a refuzat să recunoască genocidul din motive cinice, strategice şi economice, legate de relaţiile sale cu Turcia", a explicat cu regret Zahava Gal-On, o deputată a partidului de stânga Meretz care sprijină propunerea de lege, citată de AFP. Masacrarea a sute de mii de armeni în 1915 - 1,5 milioane potrivit armenilor - a fost recunoscută în 1985 drept genocid de către ONU, însă Turcia respinge în mod ferm această calificare, vorbind despre omoruri în lupte şi în timpul deportărilor, dar nu şi despre o dorinţă de exterminare.