Președintele Statelor Unite are o zi cu mize mari în Europa participând la un summit extraordinar al șefilor de stat NATO, o reuniune specială a națiunilor Grupului celor Șapte (G7) și o sesiune a Consiliului European. Chiar dacă mulți congresmeni americani cer Casei Albe să „lead from the front”, o relație transatlantică caracterizată pe dominația americană și dependența europeană de capacitățile militare ale SUA nu mai este sustenabilă.
Washingtonul nu poate continua să susțină la nivelul de până acum securitatea europeană dacă dorește să contracareze puterea în creșterea a Chinei în zona Indo-Pacifică. Din fericire, peisajul securității europene este radical diferit de cel al epocii Războiului Rece – Federația Rusă nu mai este amenințarea militară la adresa Europei cum a fost odată Uniunea Sovietică, iar aliații europeni ai Americii sunt, de asemenea, într-o poziție mult mai bună pentru a împărți apărarea continentului cu Statele Unite.
Important este că războiul din Ucraina a demonstrat limitele capacității militare ruse. În ciuda unui deceniu de reforme și a multor cheltuieli pentru apărare, armata rusă încă nu are competențele de bază ale armelor combinate - capacitatea de a folosi diferite arme de luptă în coordonare, cu tancuri, artilerie și aviație care sprijină infanteria. Invazia Ucrainei, pentru Federația Rusă, a fost o criză militară, afectată de eșecuri de planificare, probleme logistice, moral scăzut al trupelor și absența superiorității aeriene. Războiul din Ucraina arată în mod evident că forțele ruse nu pot ocupa rapid un teritoriu împotriva unei armate chiar depășite atât din punct de vedere numeric cât și în privința echipamentelor de luptă, cu atât mai puțin împotriva unei alianțe ca și NATO.
Președintele Joe Biden ar trebui să facă trei oferte la Bruxelles.
În primul rând, pentru a se asigura că Europa își susține bugetele apărării în următorii ani, administrația Biden ar trebui să fie sinceră cu aliații în ceea ce privește limitele sprijinului militar american. Războiul din Ucraina a creat o instabilitate importantă în Europa și va dura ceva timp până când armatele europene vor reuși să îndepărteze decalajele de capacitate. Statele Unite au furnizat, inițial, o mare parte din trupele NATO de pe flancul estic, deoarece se pot desfășura mai rapid decât majoritatea armatelor europene, chiar dacă aceste forțe vin de pe cealaltă parte a Atlanticului. După ce războiul din Ucraina se va sfârși, Alianța ar trebui să facă o tranziție de la prezența trupelor americane către europenii înșiși, astfel încât Statele Unite să se poată concentra mai mult asupra Chinei. Pentru a ține cont și de așteptările Europei cu privire la Statele Unite, președintele Biden ar trebui să propună criterii de referință clare și un calendar exact pentru transferarea treptată a responsabilității principale de apărare în estul continentului către partenerii săi europeni.
În al doilea rând, președintele american ar trebui să propună numirea unui ofițer din cadrul armatelor europene în înalta funcție militară a NATO, Comandant Suprem Aliat din Europa (SACEUR), care, până acum, a fost întotdeauna ocupată de un american. Pentru ca aliații europeni să își asume responsabilitatea pentru apărarea lor și pentru planificarea apărării, punctul de comandă al NATO trebuie să devină unul explicit european. În acest nou aranjament, un ofițer european ar trebui să preia comanda militară a Alianței, comandantul Comandamentului European al SUA servind ca adjunct cu responsabilități nucleare. O astfel de mișcare ar arăta că Statele Unite rămân ferm angajate și continuă să participe pe deplin la Alianță, chiar dacă ocupă o poziție mai puțin dominantă în cadrul acesteia. În al treilea rând, președintele Biden ar trebui să propună un sprijin mai puternic și fără ambiguitate pentru cooperarea europeană în domeniul apărării în cadrul Consiliului European, având în vedere că luni s-a adoptat un nou document de strategie de securitate și apărare, „Busola strategică”. Susținându-și viziunea pentru o mai largă autonomie strategică europeană, Joe Biden ar trebui să sublinieze că Washingtonul consideră inițiativele de apărare ale Uniunii Europene, inclusiv Fondul european de apărare și Cooperarea structurală permanentă (PESCO), ca fiind vitale pentru construirea unui pilon european mai puternic al NATO. Pentru a pune consistență în privința spuselor sale, el ar trebui să acorde prioritate încheierii unui acord administrativ cu Agenția Europeană de Apărare, astfel încât Statele Unite să poată participa la proiectele agenției care vizează dezvoltarea capacităților militare europene și, prin urmare, să promoveze o bază industrială transatlantică.
În cele din urmă, întrebarea esențială rămâne: își vor asuma liderii europeni conducerea NATO?
Recomandările noastre
