Ironia duioasă cu care ne vede pe noi, românii, un ambasador american la București

Ironia duioasă cu care ne vede pe noi, românii, un ambasador american la București

Autorul, Alfred H. Moses, așternuse o dedicație măgulitoare:

„For a great journalist”.

Am prea mult umor ca să cred că americanul Alfred H. Moses știe ceva despre mine, cu atît mai mult că mă știe ca un mare jurnalist. Sînt sigur că dedicația e opera sfatului dat de Hrebenciuc potrivit căruia ăstora ca mine, scîrța-scîrța pe hîrtie, dacă le spui că sînt mari – jurnaliști, scriitori, eseiști – le ajunge să-i facă fericiți mai mult decît dacă le-ai da o insulă în Caraibe. Cum de regulă de cînd mă știu am tratat dedicațiile doar ceea ce sînt – o formulă de politețe față de un intelectual – m-am amuzat la dedicație și m-am apucat de lectura cărții.

Văzînd titlul, Drumul României de la întuneric la lumină, am avut o tresărire. Cea pe care o împărtășesc ori de cîte ori mă confrunt cu amabilități surîzătoare, ivite din grija oaspetelui de a nu fi nepoliticos cu gazda. O grijă care-l poate costa pe oaspete destul de scump. Ca, de exemplu, gazdei să-i miroasă gura și el oaspetele, nenorocit de politețe, să nu-i poată spună să nu se mai aplece atît de tare spre el cînd îi vorbește.

Pe măsură ce am avansat în lectură, cucerit de harul de scriitor al autorului, mi-am dat seama că mă înșelasem. Indiscutabil, Alfred H. Moses a fost atît ca ambasador, cît și înainte și după, un prieten sincer al României. Un prieten adevărat și nu unul ipocrit. Și cel mai bun prieten e cel care nu te menajează, care-ți spune adevărul, chiar și dacă adevărul e incomod, ba chiar dureros pentru tine.

Adevărul sub semnul căruia ambasadorul american a ajutat România, adevărul de care a vrut să-i convingă pe liderii autohtoni a fost acesta:

Nimeni nu poate să-i ajute pe români mai mult decît românii înșiși să iasă la lumină.

E un adevăr valabil și azi, valabil și mîine.

Numai că românii nu sînt convinși de asta.

Ei cred, mai ales prin elita lor, că soarta lor depinde exclusiv de bunăvoința Marilor Puteri, în frunte cu America. Atunci cînd e vorba de a obține ceva – cum a fost, de exemplu, intrarea în NATO - ei se precipită să pună pile, să se dea bine, fără a înțelege că America decide în legătură cu o țară ca România plecînd de la ce fac românii și nu de la cît de simpatici sau antipatici le sînt liderilor americani.

Ne puteți urmări și pe Google News