Ipocrizia este la ordinea zilei la Washington, dar impeachmentul lui Trump arată o expunere mai mare a acestui nărav
Achitarea lui Donald Trump de acuzațiile rostogolite de democrați arată că aceștia din urmă au pariat pe cai morți. Impeachment-ul s-a transformat într-un haos pentru democrați în ce privesc alegerile primare.
La fel ca în cazul „Russiangate”, tentativa democraților de a-l demite pe Donald Trump s-a dovedit o adunătură de vorbe goale pentru americanul de rând.
Câtă vreme economia țării merge bine, și merge, câtă vreme un nivel de trai ridicat se menține, și se menține, câtă vreme mesajele transmise de liderul de la Casa Albă rezonează în America profundă, și rezonează, zbaterea democrațilora fost un show fără interes.
În ciuda faptului că adversarii lui Trump au prezentat „impeachment-ul” ca pe o sperietoare cu iz penal: odată demis, i-ar zăngăni cătușele la urechi lui Donald Trump.
Evident, nici vorbă de așa ceva, „impeachment” este un demers politic iar Trump a fost judecat de senatori, nu de Inchiziție.
Există o vorbă: să nu-i iei americanului pușca și camioneta. De aceea Trump este mai mult ca oricând beton în sondaje. Iar democrații s-au dat de ceasul morții să-și potrivească niște acuzații destul de cețoase, scoțând în fața americanului de rând fapte ce s-ar fi petrecut în zone care pentru el sunt din altă galaxie: Ucraina.
Întrebarea este una extrem de valabilă: ar acționa la fel Democrații împotriva lui Barack Obama? O analiză Wall Street Journal demonstrează ipocrizia democraților.
„Ipocrizia capitalei americane se aplică și în cazul câtorva republicani, iar mainstream mass-media dedică ore nenumărate acestui lucru. Dar ceea ce atrage mai puțină atenție este ipocrizia partidului pe care majoritatea jurnaliștilor îl simpatizează: Partidul Democrat”, scrie tribuna.us, care citează exemplul liderul minorității din Senat, Chuck Schumer.
Luna trecută, el a cerut Senatului să citeze martori, afirmând că este nevoie de ei pentru un „proces echitabil”, acuzându-i pe republicani de „mușamalizare”.
Însă poziția GOP este exact aceeași poziție pe care a avut-o Schumer în timpul procesului de impeachment a președintelui Bill Clinton, în 1999. Pe atunci spunea „că nu are rost” ca Senatul să citeze martori.
„Mai importantă decât ipocrizia cu privire la procesul de impeachment este ipocrizia cu privire la substanța cazului. Înlăturarea din funcție a unui președinte este cea mai draconică măsură pe care o poate lua Congresul. Este un deserviciu adus Americii dacă partidul de opoziție folosește impeachmentul ca armă politică pentru a-i distruge poziția și pentru a-l slăbi în următoarele alegeri pe președinte”.
Atunci când analizați argumentele democraților, merge mai departe tribuna.us, întrebați-vă: „Ce se întâmpla dacă Hillary Clinton ar fi câștigat în 2016? După ce ar fi preluat funcția, s-ar fi dezvăluit că stafful ei a angajat firma de opoziție Fusion GPS, care l-a desemnat pe Christopher Steele, un fost oficial de informații britanic, să contacteze omologii ruși pentru a solicita informații murdare despre Trump.
Să ne reamintim că discreditatul dosar Steele răspândit avid de mass-media în toamna anului 2016, a fost construit pe zvonuri nefondate ale unor foști agenți ruși.
Ar fi naiv să credem că Putin nu știa că Steele a cerut prietenilor din Moscova informații murdare despre Trump. Acei spioni erau pensionați, dar rămân în continuare dependenți de pensia pe care Putin le-o plătește” .
Care dintre parlamentarii democrați ar solicita acum înlăturarea lui Hillary Clinton dacă ar fi fost în Biroul Oval? Greu ar fi de găsit unul.
Am căutat în zadar orice urmă de critici democrate pentru implicarea ei în solicitarea intervenției străine în alegerile din 2016 – acțiunea principală a cazului lor de impeachment a președintelui Donald Trump.
Pe de altă parte, arată analiza menționată, în timp ce democrații spun că Trump ar trebui înlăturat din funcție pentru căutarea unui quid pro quo – o anchetare ucraineană a lui Joe și Hunter Biden în schimbul ajutorului militar american – cum rămâne cu momentul din 2012, când Obama vorbea fără să știe că microfonul era deschis?
Faptele s-au petrecut la un summit în Seul. Barack Obama l-a rugat pe președintele rus de atunci, Dmitri Medvedev, să-i transmită prim-ministrul Vladimir Putin, că „în privința acestor chestiuni, dar mai ales în privința scutului antirachetă, se pot rezolva toate, dar este important ca sa-mi lase spațiu… Acestea sunt ultimele mele alegeri. După alegeri, am mai multă flexibilitate”.
Altfel spus, dacă Vladimir Putin nu crea probleme în campania de realegere a lui Barack Obama împotriva lui Mitt Romney, el, Obama, ar fi arătat „flexibilitate” în ceea ce privește apărarea antirachetă și în alte probleme de securitate națională și de politică externă după alegeri. Din nou, și aici a lipsit critica democraților.
Democrații au adus și o a doua acuzație în Camera Reprezentanților: Donald Trump a refuzat să colaboreze și să-și pună la dispoziție consilierii și asistenții pentru a fi audiați. Adică, au afirmat democrații, Trump s-a făcut vinovat de „obstrucționarea” Congresului.
„Au strigat democrații: Nimeni nu este mai presus de lege! atunci când președintele Obama a respins ani la rândul solicitările parlamentarilor republicani în scandalul „Fast and Furios”, ca asistenții lui să apară în fața Congresului și să producă documente?”
Nici un democrat din Congres nu a scos nici măcar un sunet când Departamentul de Justiție al lui Obama a susținut, în 2014, că „asistenții și consilierii personali ai președintelui sunt absolut imuni la audierea în Congres”, adăugând că „această imunitate este înrădăcinată în separarea constituțională a puterilor”.
Utilizarea puterii impeachmentului vine la pachet cu responsabilitatea de a o aplica corect oricărui președinte, indiferent de partid.
Democrații dornici să-l înlăture pe Donald Trump nici măcar nu s-au plâns atunci când liderii propriului partid au acționat în mod similar.
„Mai există mirarea de ce mulți americani se întreabă dacă faptele lui Donald Trump sunt cu adevărat fapte de demitere și înlăturare din funcție?”