Viața privată a liderilor politici interesează întotdeauna. În prezent și dintotdeauna acesta este un tribut pe care îl plătești puterii. Este evident că nimănui nu-i place ca rufele lui cele mai murdare (pentru că cele curate se bucură de o mai mică atenție) să fie puse în vitrină.

Pentru că despre cei de astăzi știm prea multe și ei, în marea lor majoritate , nu ne sunt de nici un folos nouă, oamenilor de rând, consider că este interesant să ne uităm și mai în urmă. Mai ales că viața unor fruntași politici , din România secolelor trecute ne așteaptă să-i descoperim secretele și farmecul.

În acest sens o carte apărută recent “Din viața familiei Ion.C.Brătianu” din cuprinsul căreia aflăm amintirile  Sabinei, fata mai mare a lui Ion.C.Brătianu poate fi o lectură interesantă pentru acest sfârșit de săptămână.

Ea costă cât două pachete de țigări și poate atrage atenția publicului larg și pentru că majoritatea personajelor sunt nume de străzi și piețe, de școli și chiar parcuri, ca să nu mai vorbim de statui. În așa fel că, oricât ai fi scârbit de politică - și știu din ce în ce mai mulți – tot te întrebi: Ce s-a fi întâmplat în 100 de ani în sânul aceluiași popor? Ăia de atunci sunt statui și cei de astăzi se chinuie să nu intre la pușcărie! Sau ai noștri ajung chiar nume de orașe? Greu de spus.

Cartea este și mai interesantă pentru cei care se ocupă de politică și mai ales pentru cei care o fac efectiv. Dacă aș avea puterea necesară aș impune-o ca pe o lectură obligatorie candidaților de orice natură (europarlamentare, președinție…) pentru că această carte se constituie într-un model de viață și curățenie, referitor la familia unuia dintre cei mai importanți Prim Miniștrii pe care i-am avut până astăzi. Aș impune-o ca o lectură din care să li se pună întrebări, ca la școală.

Ce rol a avut Eugen Carada(nume de stradă pe lângă Banca Națională) la balul regal? Ce jucării duceau la conacul de la Florica, locuința de bază a familiei Ion.C.Brătianu, X,Y,Z, acum statui, bulevarde, piețe, parcuri și școli?

Mi se pare normal și de iertat că o fată își iubește tatăl și îl zugrăvește în cele mai frumoase culori. Dar printre rânduri se poate pricepe că Ion.C.Brătianu a trăit în condiții modeste, că și-a vândut o moșie ca să îl aducă la tron pe Carol I. Se vede limpede ce educație a încercat și a reușit să le dea copiilor lui (și ce au ajuns ei), cât de mult își iubea țara.

Încerc să nu alunec în paseism, cu alte cuvinte în idealizarea trecutului, dar nu pot să nu reproduce un dialog între dascăli (statuile de astăzi) și un îmbogățit din timpurile acelea, căci existau. Acesta îl întreabă pe Spiru Haret, cred,  de ce lui I se cer mai mulți bani pentru meditații, decât familiei Ion.C.Brătianu.

Dascălul îi spune că în timp ce el s-a îmbogățit în România modernă (așa credeau ei) Brătianu a sărăcit pentru nașterea ei. Și că ei nu i-ar lua nici un ban dar el nu acceptă.

Pentru contemporanii noștri care s-au tabloidizat ireversibil cartea are câte ceva. Sunt atentate politice (împușcături, pumnale), bârfe despre soții, ‘’bine prost îmbrăcat“ prin saloane, nenumărate controverse cu Regele și conflicte cu Regina, care trăgea sfori pentru succesiunea la tron, amănunte picante despre călătorii în țară dar mai mult în străinătate, descrieri de mobilier.

Din păcate sexul explicit lipsește dar este sugerat, dacă știi și vrei să îl cauți prin unele pagini ale amintirilor. Sper din tot sufletul ca această carte să fie cumpărată pentru a oferi prilejul și argumentele editorilor să mai tipărească o ediție cartonată, poate și aurită și foarte scumpă. Pentru că poate doar așa ea va ajunge și în casele unor politicieni de astăzi.