Istoria secreta
Ion de la Făgăraș din armata austriacă stă 20 de ani prizonier la ruși. O poveste cutremurătoare spusă chiar de el
Undeva, într-o gara, pierdută într-o câmpie fără margini, am fost îmbarcaţi în vagoane de vite, ce duhniau greu. Prin ele şuera vântul, fiindcă aveau găuri mari în podele, şi trebuia să ne ferim să nu cădem prin ele, sub roţi. Acele găuri proveneau de la faptul că soldaţii ruşi făcuseră cândva focul în vagoane să-şi fiarbă ceaiul.
Nu ni se da de mâncare, decât, la 2-3 zile, o cană cu o fiertură amăruie şi grasă, de nu ştiam dacă e ceai sau supă. Trenul ne-a hurducânit zile şi nopţi de-a rândul. Eu am zăcut tot timpul aproape mereu în nesimţire, deoarece lipsa de aer mă înnebunea.
Tuşea mea supăra pe ceilalţi şi sentinela din vagonul nostru mă lovia ades, ca să încetez.
Ne-am dus astfel într-un lagăr din Siberia, unde ne-am făcut singuri bordeele.
Ne puteți urmări și pe Google News
Din cauza gerului, ni s-au deschis pe faţă bube rele şi s-a încuibat în bordee tifosul exantematic, aşa că de la o vreme, părăsiţi acolo, trăiam cei vii deavalma cu cei morţi.
În urmă, supravieţuitorii au fost scoşi şi duşi într-o mina de cărbuni, la muncă forţată. Au trecut astfel anii, şi noi păream părasiţi de Dumnezeu şi de oameni. Eram păziţi şi nici o veste de afară nu ajungea până la noi. Se terminase de mult războiul și noi nu ştiam, fiindcă n-am avut de unde să aflăm.
Ne-au ţinut ani lungi, în această neştiinţă desăvârşită de ce era în afară de lagărul nostru, până ce, într-o noapte, am fost duşi şi mai departe, în Manciuria.
Acolo, în lagăr, am găsit şi alţi români din Ardeal.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
