Crema campionatului a intrat in bataia cupelor europene.
Dintre toate candidatele noastre, Steaua se prezinta cel mai slab. Cu accente dure, crispata, haotica. Marsul ei chinuit, cadentat de fluierul arbitrilor, e jalonat, ce-i drept, de interventii providentiale. Mai intai Dica, amortit intre timp, apoi acest Bicfalvi, care a plecat la timp din Valea Jiului, inainte ca gealatii lui Simota sa-i inmoaie oasele pentru cine stie ce abatere de la servitute.
Zburdand la Piatra-Neamt, ca intr-un amical de pregatire, Dinamo a fost greu de descifrat. Feroviarele, in schimb, impresionante. Rapidistii sunt agili, parca dotati cu glezne de pisica, au voluptatea combinatiilor, paseaza dezinvolt, macina linistiti redutele adverse. Importand sublimul fotbal de limba portugheza, clujenii se lafaie acum la masa bogatilor.
Din pacate, opintelile jucatorilor si visurile conducatorilor sunt naruite la nivel organizatoric. Comisiile de Disciplina topaie nebulos pe drumul dintre federatie si liga, care cand se rafuiesc, cand se impaca, in spiritul chermezelor de mahala. Arbitrii, struniti de Lupescu si dependenti de Costica Valcea, zburda in legea lor, ca slugile la doi stapani. Ultima etapa a fost si ea edificatoare.
Lui Dinamo i s-a facut cadou un gol din ofsaid. Corpodean a oficiat in tricoul galatenilor. Balaj a pus umarul la izbanda pitica a Stelei. Comanescu a scrantit-o la Cluj. Neconfirmand la Timisoara, a deceptionat la debut si Istvan Kovacs, pe care-l luasem in brate dupa Supercupa Romaniei, condusa discret, dar ferm. Admirabil, in schimb, Sandu Deaconu, ireprosabil in Banie, atent, prompt, impartial, adapat la un fler nebun, de arbitru mare.
Salut aparitia lui Lucica Balan in lumea ziaristilor de sport. Optiunea sa tradeaza echilibru si delicatete. Balan a fost un fotbalist important, un robot lucid la mijlocul terenului. Fibra sa morala l-a abatut de la potecile clasice ale jucatorilor pensionati: antrenori parati, arbitri hapsani, bagatori de seama la cluburi, carciumari lacomi.
Ce putea sa faca un barbat ca el, care in nevoiasul deceniu opt, venea din strainatate cu cate un buchet superb de lalele olandeze, de negasit acasa, pentru a le oferi sotiei. Colegii isi dadeau coate, impingand pe Otopeni, in directia pietei negre, carucioare povarnite sub greutatea sacilor de cafea si a baloturilor cu blugi.
Recomandările noastre
