Evenimentul Zilei > EVZ Special > Ion Crăciunescu: La început fluiera bărbaţi. Acum se uită la femei şi fluieră a pagubă
Ion Crăciunescu: La început fluiera bărbaţi. Acum se uită la femei şi fluieră a pagubă

Ion Crăciunescu: La început fluiera bărbaţi. Acum se uită la femei şi fluieră a pagubă

A arbitrat primul meci după ce s-a echipat printre tauri de prăsilă. A luat bătaie de la mineri până şi-a plâns de milă.

La zece dimineaţa, stă strategic pe terasa cafenelei de fiţe de lângă blocul său. 90 de minute, cât a durat întâlnirea, fix cât un meci de fotbal, omul era să-şi sucească gâtul de câteva ori sau să dea în strabism. La vederea unei femei, cât de cât nubilă, pupila i se micşora de parcă îi dispărea vederea periferică şi culoarul optic i se îngusta. Uitătura specifică unui "prădător". E cunoscută aplecarea sa către frumos. Bărbatul, ajuns la vârsta înţelepciunii, are atenţie distributivă. O face să gângurească pe chelneriţa care îl serveşte, în timp ce zugrăveşte fragmente din istoria recentă a fotbalului românesc. Are prieteni şi duşmani printre nume grele. Pe lângă comentatul meciurilor, post-coitum, mai are un hobby, specific vârstei: grădinăritul. Îi plac trandafirii şi se jură că nu s-a vopsit niciodată. Ion Crăciunescu, marele nostru arbitru FIFA în "retragere", la 61 de ani, încă poate.

"Aş fi rămas un cârnăţar!"

E îmbrăcat cu un tricou alb cu dungi roşii, orizontale. "A, nu! N-am fost dinamovist! Io am ţinut cu «Universitatea» şi, mai nou, cu Chindia", se leapădă de "câini" Crăciunescu, fără să-şi uite dragostea tinereţii, dar şi să promoveze amorul bătrâneţii.

Sexagenarul a debutat la Lugoj, fundaş dreapta. Apoi, s-a dus în oraşul său de suflet, Râmnicu Vâlcea, unde, cu Chimia, a luat Cupa României, în ’73. A plecat la Craiova, unde a fost mijlocaş. N-a făcut mare brânză ca fotbalist. "Eram muncitor şi ambiţios! Am fost o promisiune…", se regretă Crăciunescu pe sine însuşi. "Am intrat în arbitraj, la 25 de ani. Am realizat că nu fac carieră ca fotbalist. Nu m-am gândit la avantaje. Altfel aş fi fost şi rămas cârnăţar!", se explică marele arbitru când e întrebat dacă ciubucurile l-au tentat în alegere. Atunci, un meci era "aranjat" de niscaiva mezeluri, un plin de benzină sau o damigeană de vin.

Olteanul cu fundul în două luntre

A ajuns preşedinte la Craiova. "George Constantin Păunescu m-a adus la Universitatea. O experienţă interesantă, cu happy-end! După câteva luni, Păunescu mi-a zis că nu mai poate susţine echipa. A plătit tot, la zi! N-a minţit! Norocul a fost cu parlamentaru’ «Marijan», cum îi spun ăştia! A adus zece investitori şi era să ajungem în Cupa UEFA, de ne lăsam bătuţi de Rapid în campionat. Am făcut egal şi ne-au bătut şi în finala Cupei cu 1-0!", e nostalgic fostul arbitru FIFA.

"Cum dracu’ să nu-ţi pară rău, când te-ai născut la Craiova!", izbucneşte Crăciunescu când îşi aduce aminte de soarta echipei oraşului de baştină. Bate în retragere: "Da’ mă identific cu Vâlcea…, sunt cetăţean de onoare!", e oportunist olteanul. Îi pare rău de Mititelu: "A plătit un tribut mare din dragoste pentru «Craiova»! Ca părintele care-şi sărută copilu’ toată ziua…". Mititelu îşi pupă doar portofelul.

Primul meci şi taurii de prăsilă

Primul meci de "central", din ’76, n-o să-l uite. "Am debutat la Vaideeni, în Vâlcea, din întâmplare. Titularul nu venea, era bolnav. N-am dormit noaptea, de emoţie! Eram tuşier şi nu vroiam să arbitreze ălălalt! Ne-am echipat într-un grajd de tauri de prăsilă!", se emoţionează fostul fluieraş.

Ultimul meci din uriaşa sa carieră zice că nu şi-l aminteşte. "Nu vreau să-l ţin minte! Când pleci dintr-un fenomen în care ai trăit cei mai frumoşi ani, nu vrei să-l ţii minte!", e sincer Ion Crăciunescu.

Arbitrul şi marii săi colegi

Pus în faţa alcătuirii unui clasament al arbitrilor, Crăciunescu nu se bagă: "Pe mulţi nu i-am văzut!". Într-o ecuaţie restrânsă, din anii ‘80, spune, fricos, câteva nume, fără o ordine anume. "Mi s-ar părea lipsit de bun-simţ să fac o ierarhie! Sunt: Nicolae Rainea, Otto Anderco, Carol Jurja – un mare arbitru scos din arbitraj pe nedrept, Aron Huzu, Dan Petrescu, Mircea Salomir şi Porumboiu", nu-şi uită Crăciunescu "geamănul". Doar Nicolae Rainea a mai arbitrat, ca el, o finală de Champions League, pe atunci Cupa Campionilor Europei. Olteanul a mai avut o altă performanţă neegalată, până în prezent, de un alt arbitru român: o semifinală a Cupei Intercontinentale.

"Ia să nu mai tac din gură…! Dacă e vorba de performanţe, sunt singurul din fotbalul românesc care a ocupat locul II în lume, în 1995, într-un clasament întocmit de Institutul de Statistică al Fotbalului
", se laudă, pe bună dreptate, Ion Crăciunescu.

Mineriada lui Crăciunescu

A avut momente tensionate. "Câtă bătaie am luat la Anina, când eram înconjurat de 3.000 de mineri în centrul terenului… Era în ’81. Am văzut moartea cu ochii! Mă ţinea unu’ de păr, de n-atingeam pământu’: "Bă, ţi-am zis c-o să-ţi beau sângele, futu-ţi Dumnezeu’ mă-tii! Le dădusem trei jucători afară. M-au salvat nişte soldaţi şi un miliţian. S-a culcat pe mine, că nu puteam să duc până la capăt!".

Crăciunescu a crezut că nu mai apucă să-şi vadă copiii: "Când mă uitam în oglindă îmi plângeam de milă!". Îşi smulge cu ură un fir de păr din nas. De când face pe comentatorul sportiv, gazetarii de profil au sesizat că are anumite ticuri verbale: "Uitaţi, are mâna într-o poziţie «nefirească»". De unde butada unui hâtru: "Crăciunescu – Nefirescu’".


"Timpul i-a fugit mult prea repede de sub picioare lui Hagi. N-a avut multă răbdare cu el. Da’ s-a dovedit că a făcut treabă…Hagi nu pleacă capul la alţii!"
ION CRĂCIUNESCU, ex-arbitru FIFA

POLIŢE

Prea mic pentru războiul cu Mircea Sandu

Teo, fiul său, i-a călcat pe urme. "N-am ştiut că unii sunt atât de josnici încât, după ce m-au lovit din toate părţile, scoţându-mă din fotbal, o să ajungă atât de jos ca să-mi lovească copilul pentru mine! E vorba de cei din Comisie…", nu vrea Crăciunescu să spună nume.

Atacă frontal: "Mircea Sandu e omul care mi-a făcut cel mai mare rău din punct de vedere sportiv. Mi-a luat un drept indispensabil, obţinut prin muncă: arbitrajul. Şi calitatea de observator. L-am criticat, până s-a îmbolnăvit. Când s-a făcut bine, m-am bucurat public pentru asta. Toate lucrurile se plătesc! Dureros e că am crezut în prietenul Mitică care, după ce m-a făcut supervizor, m-a scos, să nu se certe cu Sandu! Nu-i port ranchiună, dar nu pot uita".

Într-un alt context, s-ar întoarce în arbitraj.


AMINTIRI. Crăciunescu, încadrat de Boloni şi Tudorel Stoica. În genunchi, Gabi Balint

CORECŢII

A arbitrat "aranjamente" da’ zice

Are pică pe Mircea Sandu şi se relaxează printre trandafirii de sub balcon

Un meci de neuitat a fost un Petrolul- Astra. Şi-a dat seama că e blat şi a renunţat să mai fluiere. "Băgasem fluierul în buzunar şi dădeam ture la teren. Am vrut să ies pe pistă, dar a ieşit mingea în aut şi m-au întrebat: «Dom’ arbitru, cine bate?». Le-am zis să hotărească ei, că şi aşa s-au înţeles".

Altul la fel a fost Victoria-Oţelu Galaţi, înainte de ’89. "Dacă mingea pleca la dreapta, o luam la stânga. Îmi amintesc dialogurile dintre jucători… Atunci au vrut să mă scoată din arbitraj, după ce m-au declarat cel mai bun arbitru al anului! Am vrut să abandonez…", îşi aminteşte fostul cavaler al fluierului blaturile vieţii sale.

O reglare de conturi

"Despre blaturi se vorbeşte post-factum. Cele mai recente le-a declarat nea Jean Pădureanu, acu’ vreo trei-patru ani…", râde arbitrul. Fostul preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor (CCA – n.r.) spune că: "Sunt persoane care, prin funcţia pe care au avut-o s-au implicat peste limitele regulamentului în arbitraj".

Se referă la recent demisionarul Ionuţ Lupescu. "Nu mă întrebaţi de el? N-am înţeles personajul! De la un om cu pancartă anti – Mircea Sandu de gât, a trecut dincolo când a declarat că i-a fost cel mai loial salariat… Inexplicabil a fost de ce a luat el direct CCA-ul în subordine! Iar Cupa României, organizată de el, au câştigat-o echipe cu greşeli decisive ale arbitrilor!", îşi reglează conturile Ion Crăciunescu.

"Curgeau scuipaţii pe mine!"

Se dau bani arbitrilor? "Lumea încearcă. N-am făcut şi nici nu fac tam-tam. Am lucrat într-un sistem în care există astfel de fenomene. Io nu m-am «pliat»!", e diplomat fostul arbitru. Recunoaşte că a fost supus la presiuni, când vine vorba de derby-urile Dinamo-Steaua de dinainte de revoluţie: "Da’ niciodată nu m-am plâns…".

Şi la alte meciuri erau presiuni: "Ştiam că o să iau bătaie, că o să fiu înjurat şi scuipat! Odată, la Petroşani, curgeau flegmele pe mine! M-am băgat îmbrăcat în baie. Dacă-ţi plăcea, luptai!", face Crăciunescu apologia flegmelor primite.

"Din 2000, nu mai calc prin cazinouri. Nici nu mă uit la ele. Am fost odată, cu o dealăriţă, studentă la informatică, să joace banii mei la BlackJack. I-a pierdut aproape pe toţi!"
ION CRĂCIUNESCU, ex-gambler

LOLEK ŞI BOLEK

S-a împăcat cu Porumboiu la rugămintea mamei sale
O relaţie specială, de tipul "Prigoană – Bahmuţeanca" a avut-o Crăciunescu cu prietenul Adrian Porumboiu. "Ne cunoaştem din ’69, de la selecţia lotului naţional de juniori. Avem 42 de puncte în comun: ziua de naştere, căsătoria în acelaşi an, amândoi arbitri FIFA, el a plecat şi io am venit la Vâlcea, unde am lucrat io a lucrat şi el, am stat în casa din care a plecat, avem aceeaşi facultate…, singura diferenţă e că are doi băieţi şi io un băiat şi o fată!", contabilizează asemănările dintre ei.

Zice că nu e invidios pe averea prietenului său: "A făcut-o prin munca sa. Bravo lui!". De la ce harţă? "De la fotbal… El era patron de club şi eu şef la CCA. I-au băgat unii fitile şi a căzut în plasă. După ce am plecat de la Comisie, ne-am împăcat. Mama m-a rugat, cu limbă de moarte, să ne împăcăm!". Nu vrea să spună dacă a fost la femei cu prietenul său: "Nu-mi aduc aminte să fi fost la gagici… S-ar putea… Da’ îl ştiu de om serios!", zâmbeşte strâmb Ion Crăciunescu.

Adrian Porumboiu a aruncat pe piaţă cum că Crăciunescu obişnuieşte să-şi vopsească părul. "Io sunt un om cu frica lui Dumnezeu, da’ nu mă crucesc când trec pe lângă biserică!", sare ca ars fostul fluieraş. Pune mână pe Christul de aur de pe lănţişorul de la gât şi se jură: "Pe cruce, că nu m-am vopsit! N-am nimic cu cei care se vopsesc, da’ io nici nu m-am gândit!". Alaltăieri, sigur nu era cănit.

EVOLUŢIE

O Dacie din casete video

Bani spune că n-a făcut din arbitraj: "De câştigat? Enorm! Am văzut lumea când alţii nu puteau s-o vadă!". Dintr-o bişniţă s-a ales cu o maşină. "Cu două sacoşe de casete video, din Polonia, mi-am luat o Dacie! Aveam 35 de ani. Era unu’, la vamă, care îi plăcea fotbalu’ şi închidea ochii… Mitică aducea cu containerul! Da’ nu m-am ocupat cu aşa ceva!", bate în retragere eretocritul.

Nu poate să spună care i-a fost cea mai nefastă experienţă: "Mă duceam pe Dealul Inăteştilor, la Vâlcea, şi plângeam să nu mă vadă lumea!".

Omul încă nu e pregătit să spună tot. Discret, nici despre femeile din viaţa sa nu vorbeşte. Se ştie însă ce ravagii a făcut printre vedete.

Finala Cupei din 1995 şi magazinul Samsung

Cel mai controversat meci al său a fost finala Cupei României din 1995, dintre Rapid şi Petrolul, câştigată la penaltyuri de ploieşteni. Mulţi l-au acuzat că a tras cu rapidiştii. Folclorul spune că, după meci, iar fi zis lui Copos: "N-am putut face mai mult!".

Coincidenţă, înainte de finală, Crăciunescu deschisese, la Vâlcea, un magazin Samsung. Fostul arbitru neagă bârfele. "N-am greşit! Singura greşeală a fost că nu i-am dat lui Curt (Rapid – n.r.) al doilea galben! Merita! Magazinul îl aveam din 1990 şi atunci devenisem unul dintre cei 200 de dealeri Samsung! Câtă ură au avut pe mine, că trebuia să vină un moment, aproape de final, să mă bage acolo unde ei au fost tot timpul!", e vehement Ion Crăciunescu.
<iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/mo9qp1dUGTE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Şah cu Giovani pe pupatu’ mâinii

Trei ani a lucrat pentru firma fraţilor Becali. "Mă ocupam de copiii talentaţi. Cu mine s-a comportat impecabil", îl laudă pe Giovani, cel care scuipă ziariştii în direct la TV. "De la el am învăţat partea asta, cu strada… N-o să credeţi, dimineaţa, jucam şah cu el. Mă suna Victor, de pe număr ascuns şi, cât răspundeam io, el trişa! Nu jucam pe bani, ci pe pupat mâna!", povesteşte Crăciunescu despre relaţia sa cu unul dintre cei mai înjuraţi oameni din fotbal. "N-am văzut negociator mai bun ca el! Nu ştiţi ce le făcea ăstora de afară ca să le mai adauge un zero la contract jucătorilor! E diabolic!".

Ultimul hobby: grădinăritul

Acum e plătit gras de DIGI TV ca să-şi dea cu părerea la televizor. E şi preşedintele Chindiei Târgovişte: "O să iasă nişte jucători buni de acolo!". La întrebarea dacă a investit la Târgovişte, Crăciunescu evită răspunsul. Are timp să se ocupe şi de grădiniţa de jumătate de hectar, cu aspersoare, plină cu trandafiri şi tuia, de sub balconul său. Se învârte ca un titirez şi mângâie petalele florilor ca pe buzele femeilor. "Uite, acolo am tei din Germania şi dincolo mesteacăni spanioli!". Îi sună telefonul: "Da, Mihăiţă! Mai dă-l dracului pe Porumboiu ăla!". Apoi: "Nu! Nu scrieţi asta, se supără ăla pe mine!".

CITIŢI ŞI:

  • Haos la FRF: Vasile Avram l-a lovit cu pumnul pe Ion Crăciunescu 
  • Ion Crăciunescu: "Teo nu face parte din «orchestra de blatişti»!"
  • Ion Crăciunescu e pe locul 41 în clasamentul all-time al arbitrilor
  • ION CRĂCIUNESCU: „Sandu n-ar fi vrut să candideze, i s-a impus”

Publicat in categoriile: EVZ Special
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Accesează: