Echipele de campanie pentru prezidențiabili ar trebui să fi e în stradă pentru strângerea de semnături care permit candidatului să intre în cursa pentru cea mai importantă funcție în stat.

Cei mai activi, până în prezent, sunt liberalii, care îl susțin pe Iohannis și USR pentru Dan Barna. Numărul necesar de semnături este 200 000. PNL vrea să strângă două milioane de semnături pentru Klaus Iohannis. USR nu și-a propus un target, însă a trecut la un asalt aproape agresiv asupra populației.

Am căutat zadarnic și alte trupe de voluntari care strâng semnături pentru cei care și-au anunțat intenția de a candida. Corturile de campanie nu au fost montate, însă gurile de metrou sunt considerate locații strategice pentru racolare.

Argumentele voluntarilor disperați

La Piața Victoriei, puzderie de voluntari USR. Cu poza candidatului lipită de piept, cu tabelul în mână și foarte multă insistență, abordau tot ce mișcă. M-am oprit lângă unul dintre ei și m-am prefăcut interesată nu doar de a semna, dar l-am rugat să mă convingă pe mine, alegător nehotărât, de ce aș vota Dan Barna. Cu aerul că am auzit doar vag despre el. Eram victima ideală.

Tânărul a început cu clișeul: „Păi, e nou în politică”. „Înseamnă că nu se pricepe, președintele trebuie să aibă experiență”, îi răspund eu. „Experiență are, e deputat”. „Aha, deci e pervertit”. „Nu, doamnă. Este un om cinstit”. „Nu prea cred. Parcă am auzit că a făcut contracte cu statul de milioane de euro”. „Le-a făcut pe fonduri europene. Și acolo, știți că numai statul are acces”. „Nu prea cred, pot accesa și alții”. „Da, așa e”, începe el să dea înapoi.

Pe fața lui se vedea că regretă amarnic că a avut proasta insiprație să-mi ceară o semnătură. Și nici măcar nu semnasem. „Totuși, spunețimi de ce aș vota cu Barna”, am reluat eu. În timpul ăsta pe lângă noi treceau oameni valuri-valuri. Spre disperarea tânărului, care putea să obțină zece semnături în loc să-și piardă vremea cu mine. Totuși, începe și-mi dă și alte argumente: că e jurist, că e implicat și că luptă împotriva corupției. Am început să i le demontez pe toate până când chiar și-a pierdut răbdarea.

„Doamnă, votați cu cine vreți. Eu strâng semnături de trei zile. Nu-l cunosc pe Dan Barna, nu ne-a făcut nimeni training”, mi-a spus el. L-am lăsat în pace, că deja era la limită. Dar nu am făcut trei pași, că m-a luat în primire un grup de fete exuberante. „Vreți să semnați pentru Dan Barna?” „Dacă mă convingeți să-l și votez”. „Doamnă, aici semnați, la vot faceți ce vreți”, mi-a răspuns una mai pragmatică și bună drămuitoare a timpului.

Deputat sub acoperire

La Piața Unirii, echipele lui Klaus Iohannis. Cea de la metrou, de la ieșirea spre Horoscop, era formată din niște puști zăbăuci cărora hoții le-au furat rucsacul lăsat de izbeliște. Prin urmare, i-am lăsat și eu în pace, că oricum erau în stare de panică. La Fântâni, lume multă în jurul unor tineri îmbrăcați cu tricouri inscripționate „Iohannis, președintele meu”.

Printre ei, deputatul liberal Pavel Popescu. Fiind la primul mandat, dar foarte prezent în spațiul public, unii îl recunoșteau, alții nu. Mai ales că era și camuflat, cu o pălărie pe cap. Am privit de departe modul de acțiune. Nu săreau pe oameni, ci mergeau înspre cei care dădeau semne că sunt deschiși. Culmea, au reușit să convingă și o tânără care strângea semnături pentru Dan Barna să semneze cu Iohannis.

Am trecut la ofensivă și l-am întrebat de ce l-aș vota pe Iohannis. M-a privit puțin suspicios, mi-a zâmbit jovial și a trecut la explicații. „Este primarul de succes al Sibiului. Ați văzut ce a făcut dintr-un orășel mic? O capodoperă.

În mandatul de aproape 5 ani, deși climatul i-a fost extrem de ostil, s-a luptat zilnic cu PSD. A atacat la Curtea Constituțională aproape toate legile votate de majoritatea PSD-ALDE și în majoritatea cazurilor Curtea i-a dat dreptate. A inițiat proiectul România educată, care este unul consistent și util. În ceea ce privește activitatea pe plan extern, vă pot da două exemple. Summit-ul de la Sibiu, unde a fost apreciat de toți liderii eurioeni, și întâlnirea cu Donald Trump la Casa Albă”, mi-a explicat el. Nu mi-a spus că este deputat. „Parcă vă știu de undeva”. „Poate, sunt deputat. Pavel Popescu”.

A spus asta aproape ca o scuză. L-am întrebat de ce. „Doamnă, eu sunt conștient de reputația pe care o are clasa politică. Știu că lucrurile nu se vor schimba în generația mea, dar am datoria să fac ceva pentru generația viitoare”, mi-a explicat el. Flerul l-a ajutat să realizeze că sunt acolo „în exercițiul funcțiunii”.

M-am prezentat și i-am spus că sunt surprinsă de prezența lui. Mi-a spus că face asta 3-4 ore pe zi, în toate locurile din Capitală. Că este interesat de părerea oamenilor. Mi-a mai spus că familia lui este în Norvegia, dar el s-a întors doar pentru a încerca să schimbe ceva, pentru că ar vrea ca și cei dragi lui să vină acasă.

 

Sondajul care îl scoate din turul doi

Ultimul sondaj IRSOP arată date surprinzătoare cu privire la poziția candidaţilor pentru alegerile prezidenţiale.

Rezultatele o plasează pe lidera PSD Viorica Dăncilă pe locul 2, cu 18,3%, după preşedintele Klaus Iohannis care are 31,8%. Dan Barna, liderul USR are 16,1%, cu cel puţin şase procente sub intenţia de vot pentru USR.