Ioan-Aurel Pop a participat la simpozionul internațional „Penser l’Europe, s-a desfășurat în Aula Academiei Române, pe data de 3 octombrie 2024. Tema actualei ediții a fost „Până unde se poate extinde Uniunea Europeană fără a-și pierde identitatea și, prin urmare, unitatea sa?”.
Ioan-Aurel Pop: Lărgirea UE a fost vreme îndelungată împiedicată
La eveniment au mai participat Nicolas Warnery, ambasadorul Republicii Franceze în România și prof. Thierry de Montbrial, membru de onoare al Academiei Române, director general, fondator, Institutul Francez de Relaţii Internaţionale. Dincolo de discursul susținut în limba franceză în prima zi a întâlnirilor, istoricul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a oferit o expunere amplă despre Uniunea Europeană.
Ioan-Aurel Pop: „A vorbi astăzi despre lărgirea Uniunii Europene poate să le pară unora de prisos. Dar împrejurările sumbre de acum nu trebuie lăsate să domine mult timp. Lărgirea Uniunii Europene a fost vreme îndelungată împiedicată și chiar oprită pentru popoarele din Est. Prima piedică a fost regimul comunist. Apoi, după 1989, aceste țări și popoare nu erau pregătite pentru clubul celor aleși, nu îndeplineau condițiile de aderare. În al treilea rând, dintre popoarele aflate dincolo de Cortina de Fier, au fost preferate cele situate mai aproape de Occident și care erau catolice și protestante. S-a vorbit mult timp despre Europa lui Carol cel Mare ca despre singura Europă viabilă și necesară”.
Norocul a fost Grecia, țara ortodoxiei prin excelență
Ioan-Aurel Pop a mai explicat faptul că „treptat lucrurile s-au schimbat ușor, dar niciodată radical. Țările ortodoxe erau considerate extraeuropene, ca foste regiuni schismatice, nepregătite pentru valorile europene.
Norocul a fost Grecia, țara ortodoxiei prin excelență – chiar dacă inima acelei lumi, Constantinopolul, nu mai era demult a doua Romă și se afla în captivitate – devenită parte a Uniunii Europene în 1981. Firește, Grecia nu a făcut figură de pion european occidental, cum speraseră capii de la Strasbourg și Bruxelles, dar ea inventase democrația și, prin urmare, toate greșelile trebuiau să-i fie iertate”.
Cele mai vehemente voci contra României au venit din partea țărilor germanice
Președintele Academiei Române a subliniat, de asemenea, că în 2004, atunci când „au intrat în Uniunea Europeană zece țări: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia, toate catolice și protestante, cu excepția Ciprului. Ciprul era o ciudățenie, fiindcă este așezat geografic în Asia, fiindcă este divizat teritorial, etnic și politic (partea turcă și musulmană nu este în UE) și fiindcă este țară ortodoxă.
Ciprul a fost a doua breșă creată în UE în favoarea ortodoxiei. România și Bulgaria, țări foste comuniste și ortodoxe, au fost primite în UE abia în 2007, după multe negocieri, opoziții și comentarii discriminatorii. Cele mai vehemente voci contra României și Bulgariei au venit din partea țărilor germanice și nordice, țări care, prin elitele lor (și nu neapărat prin vocea opiniei publice), se consideră ultracivilizate și care privesc cu dispreț popoarele de periferie și fără istorie. Faptul că România și Bulgaria nu se află azi integral în Spațiul Schengen este cauzat de aceleași prejudecăți devenite politică de stat în anumite țări (Austria, Țările de Jos), care îi privesc cu dispreț pe acești pioni nesemnificativi ai Europei”.
Interviul complet cu Ioan-Aurel Pop îl puteți citi pe site-ul jurnalul.ro.