Opinii
Învățați-vă copiii să nu calce în locuri dubioase, în mașinile necunoscuților și pe mijlocul șoselelor!
Sursa: EVZ Fără niciun fel de discuție, catastrofa din Clubul Colectiv soldată cu moartea a 64 de persoane și rănirea altor 186, dintre care mai multe zeci au rămas mutilate pe viață, a fost produsă de una sau mai multe mâini criminale. Spun asta, pentru că eu nu sunt deloc sigur că adevărații autori au fost căutați vreun moment. La fel, fără doar și poate, Gheorghe Dincă, asasinul Alexandrei Măceșanu și Luizei Melencu este un criminal decupat din iad. Deasemenea, nu am nicio îndoială, Vlad Pascu, tânărul de 19 ani drogat-tun care a luat viața altor doi tineri pe șoseaua din localitatea 2 Mai, este la rândul său un criminal, un dement auto-indus.
Toate cele trei cazuri i-au emoționat și deopotrivă înfuriat pe români, toate au fost întoarse de jurnaliști pe toate fețele. Sau, mă rog, aproape pe toate fețele. Au fost evitate cu desăvârșire tâlcurile profunde acestor nenorociri. Nu știu de ce, dar ne ferim cu toții de a ieși din emoție pentru a duce analiza până ultima ei consecință, aceea care ne-ar permite să luăm la ochi și să înțelegem toate premisele care însumate nefericit pot produce deznodăminte tragice. Una dintre ele, rolul părinților.
În tragedia de la Clubul Colectiv și-a găsit sfârșitul un copil de 15 ani, liceanul Ștefan Hamed-Andrei. Copilul a murit intoxicat în incendiu. Un alt copil, în vârstă tot de 15 ani, Mihai Popescu, a suferit arsuri grave, care i-au invalidat mâinile. A participat la concertul morții dintr-un scaun cu rotile, pentru că deja suferea de un deficit motor grav. Înainte de incendiu, putea folosi mâinile și își putea deplasa singur căruciorul. Acum are nevoie de ajutor permanent. Din iadul de acolo, a fost salvat de prietenii săi, care l-au cărat pe brațe în afara incintei.
Incendiul din clubul Colectiv a avut loc în noaptea de vineri 30 octombrie 2015. În acea noapte, doi copii erau plecați de acasă, cu sau fără acordul părinților, nu știu asta. În orice caz, nu se aflau acolo unde ar fi trebuit să fie, în casele și paturile lor, în siguranța totală pe care doar grija părintească o poate asigura unui copil. Nu doresc să dezvolt, nici legal și nici moral, fapta părintelui de a-și lăsa copilul lipsit de supraveghere în locuri și momente care presupun riscuri ușor de intuit. Este ceva ce-mi depășește înțelegerea omenească.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cazul următor, același numitor comun. Una dintre cele două victime ucise de Gheorghe Dincă, Alexandra Măceșanu, avea tot 15 ani. A plecat de acasă, cu știința și acordul familiei, din comuna Dobrosloveni, către orașul Caracal. Neînsoțită de nimeni, a ieșit la șosea, pentru a lua o „ocazie” către oraș. Repet, un copil, o fată de 15 ani nu a fost însoțită nici măcar până la șosea, pentru ca însoțitorul măcar să rețină numărul mașinii în care s-a urcat. Nici cu referire la acest caz nu vreau să emit judecăți legale, ori morale, din motive ce țin de durerea familiei, de procesele de conștiință pe care sunt convins că și le fac.
Imediat după nenorocire, Ecaterina Andronescu, ministru al Învățământului la acea vreme, a făcut o observație de mare bun-simț: „Ce a determinat-o(n.m. pe Alexandra Măceșeanu) să se ducă la mașină de ocazie? Cred că va trebui, la începutul anului școlar, să introducem în toate școlile un sistem de protecție a copiilor și de a îi învăța să se protejeze singuri, să se ferească, pentru că eu am învățat și de-acasă să nu mă urc în nicio mașină străină. Cred că toate aceste lucruri trebuie să le repetăm și la scoală”.
Luciditatea dascălului Andronescu, singurul glas rațional în valul de emoție specifică spinului hormonal românesc, a fost imediat sancționată. Premierul de atunci, Viorica Dăncilă a demis-o din funcție, printr-un mesaj postat pe Facebook, „pentru declarațiile profund greșite făcute recent în cadrul unei emisiuni televizate”. A mai adăugat că spusele Ecaterinei Andronescu „sunt afirmații care arată lipsă de înțelegere - punctual, a cazului de la Caracal și, în general, a modului în care trebuie să ne protejăm copiii de răpiri, agresiuni, abuz și trafic de persoane. Este o atitudine lipsită de responsabilitate, care nu reflectă poziția Guvernului și care nu îmi doresc să devină asimilată cu Executivul pe care îl conduc”. N-a înțeles nimic sau, cel mai probabil, nu a lăsat-o Liviu Dragnea să înțeleagă.
Am toate motivele să cred că dacă tinerii studenți, aproape niște copii și ei, călcați cu mașina și omorâți de un dement drogat, aproape copil și el, pe șoseaua din localitatea 2 Mai, ar fi avut o bunică așa cum am avut eu, ar fi trăit și astăzi. Fără să fi avut habar de Codul Rutier și de prevederile sale, bunica mea, o simplă țărancă olteancă, m-a învățat ca atunci când mă duc la unchii mei, într-o comună vecină, să o fac mergând doar pe partea stângă a șoselei, pe marginea ei și cu ochii pe mașinile care vin din sens opus. Iar dacă suntem mai mulți, îmi spunea tot ea, mergeți doar unul după altul, în șir. În mod sigur, bunica nu citise ce spune legea: „Pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.” Nu citise, dar avea bun-simț și era foarte inteligentă. Și cel mai important, îmi purta de grijă.
Din motive despre care om vorbi altă dată, din ce în ce mai mulți părinți nu mai poartă de grijă copiilor lor. Din ce în ce mai mulți cred că un copil se crește cu o tabletă în brațe, cu căștile în urechi și cu niște bani în buzunar. Nimic mai greșit! Astfel neglijat, copilul are toate șansele să ajungă fie victimă, fie călău.
Recomandările noastre
