Candidatura la Bucureșți mă face să-mi pun întrebări la care, recunosc, nu mă gândeam înainte. Una dintre ele este de ce oare ne încăpățânăm să ținem la terapie intensivă, și pe bani foarte mulți, un sistem supracentralizat de încălzire termică și furnizare apă caldă?

Cam toate marile orașe au moștenit de la regimul comunist un asemenea sistem centralizat. El nu a fost gândit pentru locuitori, în primul rând, ci pentru marile platforme industriale care foloseau aburul și apa caldă în producție. Între timp, aceste platforme industriale au dispărut, dar sistemul centralizat și ineficient a rămas în picioare și este susținut astăzi de autoritățile locale care îl subvenționează generos din banii noștri, ai tuturor.

Pierderile de pe sutele sau miile de kilometri de conducte sunt uriașe și agentul termic ajunge în casele noastre scump și slab. Cheltuielile sunt enorme, iar sistemul nu mai are de multă vreme nici o logică economică. Sunt orașe care și-au dat seama de acest lucru și au trecut la alte metode. Sunt altele care mai trăiesc cu nostalgia acelor vremuri.

De 30 de ani primarii bucureșteni insistă să îngroape în reparațiile celor aproape 4000 km (!!!) de rețea primară și secundară miliarde și miliarde de lei. În cei 30 de ani s-au reabilitat sau schimbat vreo 250 km, adică, în acest ritm, ar mai dura 480 de ani și Dumnezeu știe câte alte sute de miliarde ca să fie schimbată toată țevăraia!!!! Ca să nu mai spunem că o jumătate de mileniu orașul ar fi un permanent șantier!

Vrem să mergem pe drumul acesta, care este clar că nu duce nicăieri, sau luăm o decizie și lăsăm țevile să moară în pământ și găsim soluții care să rezolve problema într-un interval de timp suficient de scurt și la costuri pe care să ni le permitem?!

Eu aș tăia coada câinelui, metaforic vorbind pentru că altminteri sunt iubitor de animale, și aș investi banii pe care astăzi îi dăm pe subvenții și reparații pe centrale de apartament care să fie montate rapid în casele bucureștenilor. Da, din banii aceia pe care astăzi primăria îi îngroapă în pământ!

În Bucureșți sunt cam 550.000 de apartamente care sunt în sistemul centralizat, deci puțini au reușit să se debranșeze pentru că așa a fost politica. Dacă considerăm că achiziția și montarea unei centrale costă în jur de 1500 euro/bucată asta ne-ar costa în jur de 825 de milioane de euro. Da, sunt o groază de bani, dar mult mai puțin decât suma pe care am băga-o în schimbarea conductelor și retehnologizarea CET-urilor. Și la centrala termică de acasă îi dăm drumul când vrem, ne face temperatura pe care o vrem și când vrem. Nu intră în revizii pentru luni de zile și nu se strică atunci când ți-e lumea mai dragă.

Programul este și mai spectaculos pentru că ne-ar permite recalificarea celor de la RADET (termoenergetică sau cum o să mai fie botezată), precum și a celor din CET-uri în experți în centrale termice. Și poate atunci chiar s-ar justifica să avem o companie municipală care să se ocupe de asta și unde ei să-și continue activitatea.

Oprirea acestor coloși care poluează ineficient și ocupă spații importante în oraș ne-ar da ocazia să facem ceea ce nu am reușit să facem până acum: aducerea in domeniul public a unor spații spectaculoase care se pot transforma in ateliere și spații de expunere pentru artiști, in spații pentru sport, in hale transformate în săli de expoziții și de concerte.

Aceste spații industriale, care încă mai aparțin statului, sunt o resursă extraordinară pentru dezvoltarea de spații publice care lipsesc atât de tare marilor orașe. Cred că arhitecții, urbaniștii și artiștii români ar avea șansa unor proiecte care să lase omenirea cu gura căscată.

Soluții pentru a reduce pierderile din bugetul Bucureștiului există. Depinde de noi ce vrem: să mergem mai departe către soluții pe termen lung sau rămânem captivi soluțiilor din alte vremuri?