Opinii EVZ
Între Pacea Rece idilică a lui Trump și Război cu scindarea Europei. Relațiile ruso-americane în 2017 | PULSUL PLANETEI
Cea mai mare dilemă a anului 2017, după preluarea mandatului de către Donald Trump, este sensul relației SUA-Rusia.
Declarațiile din campanie ale noului Președinte anunță o deschidere și dorință pentru o tentativă de resetare a relațiilor cu Rusia, mai ales sub presiunea giganților petrolieri, care nu vor să lase privatizările absolut obligatorii ale industriei petroliere ruse să se facă fără participare americană. Însă contextul nu e deloc îmbucurător, chiar și premiul Nobel pentru Pace, Barack Obama, fiind obligat să adopte cele mai puternice măsuri împotriva Moscovei pe final de mandat, pe fondul ingerinței în campania electorală și a atacurilor constante cibernetice și informaționale la adresa SUA.
Relațiile cu Rusia lui Putin nu pot fi unele perfecte, în nici un caz: acțiunile din Ucraina și din Orientul Mijlociu - Siria, cu preponderență - împotriva SUA și a Occidentului în general, așează Rusia în postura de competitor și rival, dacă nu de dușman, de-a dreptul. Interesele ruse sunt în deplină coliziune cu cele americane și europene iar perspectivele de apropiere și cooperare pe anumite teme par îndepărtate. Însă varianta idilică lansată de Donald Trump în campanie ar putea descrie o Pace Rece(conceptul lui Janusz Bugajski), cu elemente de cooperare și interese americane satisfăcute la nivel economic și diplomatic și cu câștiguri majore ruse la nivel strategic și geopolitic. E dispus establishmentul american la un asemenea schimb? Mai ales că experiența arată că nici o relansare a relațiilor cu Rusia nu a durat și nu a adus câștiguri reale în timp.
Dar ce vrea Rusia? Întrebarea de 10 miliarde de dolari are doar răspunsuri parțiale și fragmentare, în spațiul ambițiilor imperiale și de superputere. Însă nesustenabile economic, ceea ce arată că nu acestea sunt adevăratele obiective ale Rusiei lui Putin. Numai Siria, acolo unde Rusia s-a afirmat ca principal actor de impunere a păcii alături de Turcia, Iran și regimul Al Assad, este o pacoste enormă deoarece înghite fonduri pentru proiecția forței, aduce prestigiu și credibilitate mai ales internă, dar suge resurse simbolice și creează dușmani suniți și în spațiul organizațiilor teroriste pentru Moscova, dar și îngroapă Rusia în Siria ca în al doilea Afganistan de unde cu greu se mai poate retrage, dacă vrea să-și păstreze avantajele, și nu are resurse pentru a reconstrui ce a distrus și dărâmat. E un test major, care va marca realegerea lui Putin în 2018 ca președinte, marcând cea mai lungă perioadă din istoria Rusiei cu un singur lider, depășindu-l pe Stalin dacă Putin încheie mandatul.
Deci, astăzi, Rusia are pe masă următoarele doleanțe: recunoașterea internațională ca superputere și drept de veto în afacerile globale; un acord cu Europa în care să domine asigurând că nu face război și primind investițiile și reconstrucția economică pe banii Occidentului, după ce SUA va fi expulzată din Eurasia; schimbarea regulilor dreptului internațional care să-i permită refacerea imperiului, modificarea de frontiere în spațiul post-sovietic și Estul Europei și impunitate în strivirea opoziției interne. Acestea ar fi opțiunile vizibile astăzi, pe care le propune Rusia. Dar sunt ele viabile? Că acceptabile sigur nu sunt pentru Occident.
Opțiunile nu sunt multe: Pacea Rece, cu un interval de timp de avantaje economice și diplomatice pentru Vest și cu costuri strategice, geopolitice, de credibilitate și asumarea renunțării secvențiale la valori și principii, când e vorba despre Rusia - costuri greu de recuperat după revenirea Rusiei la postura agresivă; Big Bargain, Marele Târg, pe seama spațiului post-sovietic și, poate, al Estului Europei; Confruntare, cu întărirea pozițiilor și căderea în război hibrid, conflict de joasă intensitate, război convențional cu amenințare nucleară constantă din partea Rusiei. Între Pace Rece și Război. Nici una în avantajul părții noastre de lume, unde e mai puțin important dacă SUA își arată „dezinteresmentul” și ne negociază Germania viitorul, sau o face SUA direct.
Având în vedere istoria, precedentele, contextul și relațiile SUA în regiune, cred că și America lui Trump va fi angajată în regiune, mai ales pe baza dominației absolute a Republicanilor în ambele camere ale Congresului, cu poziții foarte clare că măreția Americii nu vine din abandonarea Aliaților către dușman, de dragul păcii. Din contra, asta e slăbiciunea Americii. E adevărat că și o variantă de competiție și rivalitate cu Rusia, cu cădere în conflict, nu sunt neapărat cea mai bună opțiune, de asemenea. Mai ales că ea vine cu o scindare naturală a Europei între euroatlantiști pro-americani – Marea Britanie, zona nordică și Estul Europei – și europocentriști – Franța și Germania, plus Italia și Spania, Occidentul european. Iar pentru România s-ar putea preciza coșmarul alegerii cât mai curând.
Recomandările noastre
