Între free speech şi hate speech, sau cum se naşte sub ochii noştri un rahat de dimensiuni cosmice

Sursa: Arhiva EVZ

Mare invenţie internetul! Democratizarea informaţiei ne-a băgat pînă peste cap în epoca post-adevăr. Fiindcă astăzi ceea ce este evident nu mai contează, nu mai are valoare de adevăr. Evidenţa este aceea despre care se spune la televizor, pe portaluri sau la radio că are valoare de adevăr. Sigur, pentru unii este greu să distingă nuanţa.

Trăim în centrul unui vîrtej. Iar vîrtejul este produsul unei furtuni perfecte. Şi cum nu există efect fără cauză, ea îşi are originea în cea mai mare fractură culturală din istoria umanităţii, era înaltei tehnologii. Nicicînd în istorie nu au existat clivaje mai mari la nivel cognitiv sau de adaptare chiar şi în interiorul aceleiaşi generaţii.

Internetul şi social media au oferit o tribună – gratuită! - oricărui individ care posedă un terminal conectabil la world wide web. De aici şi imposibilitatea pentru cei mai mulţi de a deosebi ştirea de un hoax. De aici a plecat construirea reţelelor şi a bulelor. Este fandacsia lui Conu’ Leonida hiperbolizată. Sau cum bine spunea Umberto Eco la primirea titlului de Doctor Honoris Causa decernat de Universitatea din Torino: “rețelele de socializare dau drept de cuvînt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității.

Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvînt ca și un premiat cu Nobel. Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”

Liga Europa. Hoffenheim - FCSB, 0-0. Campioana României, un rezultat cu bătaie spre primăvara europeană

Sfârșit de ani cu restructurări în televiziune. Două prezentatoare au fost date afară

Internetul sau social media au, fără îndoială, şi părţile lor pozitive. Trăim însă într-o epocă în care aceste instrumente au permis radicalizarea şi aglutinarea unor grupuri de oameni de dimensiuni mai mari sau mai mici în jurul unor concepte extremiste, dar şi o ruptură aproape ireconciliabilă între bule. În plus, internetul şi social media au nivelat terenul devenit atît de fertil în favoarea dezinformării.

Nicicînd în istorie mintea omului nu a mai fost de otrăvită cu teorii ale conspiraţiei – teorii care sfidează logica elementară - şi cu enunţuri apocaliptice generate de entităţi necunoscute. Iar toate acestea duc la neîncrederea individului faţă de soluţiile colective, faţă de societate şi instituţiile ei democratice. Într-un cuvînt, la atomizare. Iar această atomizare este climatul perfect pentru instaurarea regimurilor autocratice sau totalitare.

Pe Umberto Eco îl confirmă noianul de informaţii sau de atacuri online la adresa unor grupuri etnice, minorităţi de toate felurile, ducerea în derizoriu a pogromurilor, genocidelor şi chiar a Holocaustului. Iar toate acestea se întîmplă sub imperiul dreptului inalienabil la liberă exprimare. Astăzi, cînd autocenzura şi facultatea critică par să nu mai existe. Astăzi, cînd fiecare are dreptatea lui şi nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Astăzi, cînd încă doi necunoscuţi bat la uşa umanităţii: blockchain şi inteligenţa artificială.