Între defilarea lui Ceaușescu și ziua de 23 august de azi a crescut o cocoașă

Între defilarea lui Ceaușescu și ziua de 23 august de azi a crescut o cocoașă Sursa: Arhiva EVZ

Suntem câteva generații care încă ne mai amintim despre cum ne era organizată ziua de 23 august. Mulți dintre noi le-am povestit și copiilor, alți tineri habar n-au că a existat o zi în care românii erau obligați să se injecteze cu serul dragostei comuniste și să-l aclame public pe inventatorul vaccinului. Trăiam într-un gen de pandemie.

Niciodată când ne amintim despre cum era ziua de 23 august în vremea dictatorului Ceaușescu nu e vorba de nostalgie, ci doar de o fărâmitură de istorie. Așa cum aflam noi de la părinți și bunici despre evenimentele care le-au marcat lor viața. Cu siguranță, amintirile lor din timpul războiului și-au pus amprenta și asta ar fi una din explicațiile pentru care românii au acceptat ani în șir dictatura și excesele camarilei comuniste. 

 

Ziua de 23 august era sărbătoarea supremă pentru Nicolae Ceaușescu. Acel „1 Mai muncitoresc” trecuse în umbră, nu se mai organiza defilare, nu se mai făceau evenimente fastuoase. Oamenii muncii au fost lăsați să se bucure de „ieșiri la iarbă verde” și de grătare cu mici, lângă navetele cu bere.

Ne puteți urmări și pe Google News

De mici, fleici pe gratare, bere, suc Ci-Co sau Brifcor, în pădure sau în parcuri, nu s-a făcut rabat nici în ziua de 23 August. Doar că toate acestea urmau după măreața defilare a comuniștilor prin fața tribunei oficiale. Aceasta era amplasată în Piața Aviatorilor, azi Piața Charles de Gaull. Acolo unde a aterizat luna trecută elicopterul american, coloane de români mărșăluiau obligatoriu și fluturau stegulețe în fața cuplului Ceaușescu și a camarilei PCR. 

Doar în august 1989, ultima defilare s-a ținut pe strada Știrbei Vodă, în fața clădirii neterminate ce urma să fie Casa Radio. Ghinion! Azi e o ruină. Deși clădirea a fost vândută de mai multe ori și s-au învârtit mari afaceri pe seama ei, niciun regim care a urmat lui Ceaușescu nu a fost dispus să refacă acestă construcție și nici să-i tragă la răspundere pe escrocii care au păgubit statul.

La lozinci, pare că unii români au fost mereu inventivi. Propagandiștii regimului Ceaușescu păreau că au un talent aparte în a inventa sloganuri cu rimă, numai bune de gâdilat urechile președintelui dictator. Ani de zile mai târziu, aveam să ne convingem că și într-o Românie democarată și capitalistă lozincile se fabrică ușor. Cele mai recente ne bântuie încă memoria: „PSD- ciuma roșie”, „Cine nu sare, ia condamnare!”, "Viaţa e sublimă fără carantină".

Să ne întoarcem la ziua de 23 august de acum câteva decenii. Nu se muncea în acea zi fiindcă era decretată sărbătoare națională. Era liber și pe 24, pentru odihnă sau trezirea din beție. În ultimii 4-5 ani de dinainte de revoluție, TVR ne oferea în seara de 23 august același film: „Serata”. Ordin de la partid. Propagandă. Din 1989 nu a mai fost difuzat niciodată.

Aveam și alternative anti-sistem la „Serata”. Fie ne uitam la bulgari, fie mergeam la vreun prieten pricopsit cu video și vedeam un film în traducerea Irinei Margareta Nistor. Nu vibra în niciunul din românii neinfectați de privilegiile de partid sentimentul  mândriei comuniste.

Arc peste timp, după 30 de ani. Nimic de sărbătoare, nimic de bucurie. Doar o amară constatare. Ne-a crescut o cocoașă peste toate visurile noastre. O cocoașă în care s-au strâns mult mai multe deziluzii și neîmpliniri decât ne-am fi imaginat. Știm cu toții ce am trăit în acești ani și că am ajuns la aceeași resemnare ca pe timpul lui Ceaușescu. 

Absurdul este că azi, 23 august 2021, nu am mai defilat în fața nimănui, în schimb actorii noștri politici ne-au fluturat ei stegulețul negru cu starea nației. Statisiticile INS trebuie bifate sau sărbătorite?

Știrea zilei vine dinspre Institutul Național de Statistică. Aflăm astfel, oficial, că mulți dintre români se împrumută sau amână mai multe cheltuieli pentru a supraviețui de la o lună la alta. 40% dintre familii nu și-au plătit facturile la timp, anul trecut. Una din patru familii de români susține că nu se descurcă cu banii și caută soluții pentru a face față cheltuielior curente. Că 10% dintre familii au fost nevoite să se împrumute. Foarte mulți români nu-și permit să-și schimbe mobila și mai puțin de un sfert dintre ei au avut posibilitatea să-și programeze concediul anul trecut, se consemnează în raportul INS. Prețurile au crescut la alimente, transport, energie electrică, benzină și gaze. 

Totul se dezvoltă sub cocoașa asta de 30 de ani și nimic și nimeni pare că nu poate salva România de coșmarul unei boli mai rea decât ciuma. Fie ea roșie, galbenă, albastră, verde.

Nu mai defilăm, nu mai mâncăm mici, nu ne uităm la filmul „Serata”, cu valențe comuniste, dar privim lung spre Casa Poporului, devenită Parlamentul României, spre Cotroceni și Palatul Victoriei, acum embleme ale democrației. Și, triști, constatăm că n-am făcut mai nimic pentru țara asta și generațiile copiilor noștri.