Intrarea triumfală în Alba Iulia a domnitorului Mihai Viteazul. Începea o luptă geopolitică, încheiată tragic.

Domnitorul Mihai Viteazul a ajuns să controleze politic Țara Românească și Transilvania în toamna anului 1599. Dar oare după această unire a reușit unificarea? Evident, conjuctura nu i-a permis nici pe plan extern nici pe plan intern.

Intrarea triumfală - 1 noiembrie 1599 - povestea din spatele poveștii

Intrarea triumfală este un moment de apogeu românesc. Domnul intră în cetate prin faimoasa poartă a III-a, este așteptat de arhiepiscopul catolic, de stările privilegiate. Călare pe calul său favorit, purtând cuca domnească otomană, cu pană de păun și safire albastre, mantia albă, sabia de ceremonie, Mihai urca pe treptele gloriei.

Dar oare, chiar erau încântați cei care-l ovaționau? Evident, stările privilegiate transilvane nu erau prea încântate. Cel puțin nemeșii maghiari și burghezii sași nu prea aveau motive de bucurie. Se bucurau secuii cărora Bathoreștii le tăiaseră privilegiile, se bucurau, evident românii ardeleni. Românii de peste Munți din Muntenia  sperau să cadă „legătura lui Mihai”. Boierii lui Mihai sperau să agonisească, evident, nescaiva moșii.

Lipsea evident, vocația națională a actului din 1599. O avea cel mult Mihai Viteazul. O avusese Stefan Ioszika. Nici măcar Buzeștii nu prea erau ei cu patriotismul. Patriotismul boieresc însemna să fie fideli țării și unui domnitor dându-i soldați și să nu li se aducă atingere moșiilor.

Intrarea triumfală - Mihai cere bani pentru oaste

Din 1541, Ungaria era vilayiet otoman. Hahbsurgii visau să aibă Transilvania aliată. Mihai și-a făcut intrarea în Transilvania având pace atât cu Rudolf în 1598, cât și cu turcii la 1599. Reconfirmase pacea cu Andrei Bathory în 1599, la Târgoviște în vara acelui an. Asta, ca să fie acoperit de tratate dar tot mai dornic să coopereze cu Habsburgii era. Vor mai încerca peste ani, Horea și Avram Iancu această linie politică. La fel de dezamăgitor însă.

Mihai visa să scoată Moldova de sub Movileștii susținuți de polonezi. În Țara Românească, Nicolae Pătrașcu, fiul lui, era domnitor desemnat și recunoscut de Habsburgi și otomani. Prin intrarea în Alba Iulia, Mihai era guvernator al Ardealului, atât și nimic mai mult. În plus, Mihai va supune stările privilegiate la taxare.

Reușise să clădească în 1597 la Alba Iulia o catedrală a Mitropoliei Ortodoxe cu hramul Sfânta Treime. Evident, catolicii nu priveau asta cu ochi buni.

Dietele sale, trei la număr, îi nemulțumesc pe nemeși și pe sași. Mihai pleacă în vara lui 1600 și trece cu succes în Moldova.Dar în Ardeal, situația se va degrada. La 27 mai 1600, la Craiova, pe plan intern, Mihai se intitula domnitor al celor trei țări. Evident, la el acasă se putea numi cum dorea.

Mihai cere Ardealul „să le fie de ocină lui Mihai și urmașilor săi”

În studenție, am citit foarte multe documente diplomatice emise de Cancelaria lui Mihai. Colecția Mihai Viteazul în conștiința europeană avea 5 volume destul de generoase ca întindere. În volumul 4 am dat peste o scrisoare a lui Mihai către Rudolf al II-lea. Îi cere Ardealul „care a fost readus de noi de când fusese rupt de sub curuna Țării Ungurești”  pentru sine, fiul său și urmașii săi: „să le fie de ocină lui Mihai și urmașilor săi pentru ostenelile lor”.

Rudolf al II-lea, în mod cert nu dorea un pol de putere al Țărilor Române cu un conducător român care deja avea tratat cu otomanii și chiar cu el. De aceea, „soluția imorală Gyorgy Basta” a părut la Praga și Viena, reședințe imperiale,cea mai potrivită. Dar, deocamdată, până în toamna anului 1600, Mihai Viteazul conducea de facto toate cele trei Țări Române.