Am numărat nici mai puţin, nici mai mult, de 47 de mituri europene despre cele trei fetiţe. Fetiţele „intrau la învăţătură” ca să devină, la pubertate, vânătoriţe iscusite, războinice de vază şi conducătoare ale tribului – să nu uităm că este vorba despre vârsta de început, a matriarhatului. Mai poate fi vorba şi de teribilele Moire, cele trei zeiţe ale destinului, de care se temea şi nemuritorul Zeus.
Apoi, sfârşitul neoliticului îl aduce pe cumătrul lup. Lupul Şchiop. Iubit, respectat, temut şi în acelaşi timp urât. O gamă largă de sentimente, depinde - dacă „te simţeai cu musca pe căciulă”!
Apar cei trei sfinţi, cu o sfadă a fanilor lor. Şi Maica Domnului care nu a socotit bine zilele şi plecă la Templu cu Pruncul în braţe pentru Înfăţişare. Apoi se întoarce din drum.
Rar sunt, în cursul anului, o aglomeraţie aşa de mare de simboluri. De ce oare?
Omul preistoric, apoi din antichitate, era în strânsă legătură cu fenomenle naturale şi un fin şi permanent observator al cerului. De observarea cerului și stabilirea calendarului, anotimpurile, inundații, seceta, ritmul vegetației, etc depindea supraviețuirea. El a înregistrat că în această perioadă depresivă a anului, stelele care nu clipesc şi despre care se spunea că sunt ochii zeilor, ei bine, planetele se strâng, se aglomerează, în doar câteva sectoare ale cerului, în jumătate de zodiac. Acum, astăzi de la Săgetător la Berbec. Nicio planetă retrogradă.
Recomandările noastre
