Evenimentul Zilei > Actualitate > Un român din Finlanda lansează un proiect inovator în IT
Un român din Finlanda lansează un proiect inovator în IT

Un român din Finlanda lansează un proiect inovator în IT

Sebastian Tauciuc, pasionat de IT şi design, este un alt tânăr român care a fost atras de ofertele de pregătire profesională din străinătate. A ajuns în Finlanda, în urmă cu patru ani, la scurt timp după ce a terminat facultatea, a lucrat la Nokia, iar în CV-ul său se adaugă unul dintre cele mai apreciate programe de design din lume, la Universitatea Malmö, din Suedia. Pasiunea pentru design l-a determinat să pună bazele unui proiect inovator în domeniu, o Şcoală de design, în Helsinki.

Pasionat de bascheet şi de natură, românul a plecat din ţară la 24 de ani, după ce a absolvit Facultatea de Informatică din Iaşi, iar acum locuieşte în Finlanda împreună cu prietena lui, tot româncă.

"Singurul lucru care trebuie să îl învăţăm, noi românii, şi singurul lucru care ne poate salva, e să închidem televizorul. Şi apoi să ne uităm puţin în jurul nostru, eventual într-un spirit mai optimist, aşa. Sigur putem găsi lucruri de făcut care chiar contează. Şi ştiu sigur că se poate – am văzut destule proiecte pe acasă în ultima vreme care m-au impresionat", este de părere Sebi Tauciuc.
Şcoala de design este unul dintre proiectele de care se simte cel mai ataşat. Ar fi dorit să-l pornească la Iaşi, însă coordonarea de la distanţă ar fi fost dificilă. De aceea a decis să-l lanseze la Helsinki, următoarea etapă fiind să-l dezvoltă şi la Iaşi.

"Ideea de bază e că studenţii ar putea fi o resursă extraordinară pentru rezolvarea problemelor societăţii, dacă le-am crea condiţiile. În loc să înveţe doar teorie, pe care să o aplice pe exemple imaginare care nu au nicio legătură cu viaţa reală, am putea să creăm un sistem prin care studenţii folosesc ceea ce învăţa în cazuri reale, relevante pentru societate",

evz.ro: Care au fost motivele pentru care ai făcut acest pas, de a emigra în Finlanda?
Sebi Tauciuc:
Am plecat printr-o organizaţie studenţească, Aiesec. Printre altele, Aiesec găseşte internship-uri în alte ţări pentru membrii ei (schimburi culturale etc.).

Eu am plecat într-un astfel de internship, la o companie finlandeză care preda cursuri particulare în IT. Motivul principal pentru care m-am înscris în programul Aiesec a fost să capăt experienţa în domeniul meu. 

Cum i-ai descrie pe finlandezi, în câteva cuvinte?
Tăcuţi, greu de abordat şi de făcut prieteni, mari băutori de vodcă şi altele, dar foarte inteligenţi, cinstiţi şi direcţi. Şi te poţi baza pe cuvântul lor.
Care este atitudinea lor faţă de străini său faţă de romani?
Hmm, aşa şi-aşa. Pe de-o parte vorbesc foarte bine engleza şi te ajută dacă ai nevoie. Pe de altă parte nu ştiu dacă e naţia cea mai primitoare din lume. Depinde şi de la om la om, bineînţeles. Atitudinea faţă de romani, cred că valul de cerşetori venit de acum doi ani a făcut o imagine destul de negativă. Mai ales că presa lor a scris destul de multe articole negative la adresa lor, dar nu a scris nimic despre românii care lucrează pe la Nokia şi în tot felul de alte companii în IT.
Dar, în sfârşit, oamenii care ne mai cunosc aşa pe câte unul au ocazia să îşi mai tempereze părerea. Cel puţin oamenii pe care îi întâlnesc eu sunt destul de deschişi la minte şi nu am avut absolut niciodată probleme. Am auzit şi poveşti cu persoane care şi-au strâns poşeta şi au întors spatele când cineva le-a spus că e român – dar cred că sunt cazuri excepţionale. Cel puţin deocamdată nu e nici pe departe cum e prin Italia sau Spania.
Care au fost primele impresii după plecare, comparativ cu România?
Foarte mult verde prin oraş, un sistem care funcţionează, multă siguranţă. Ne-a trebuit vreun an să ne obişnuim cu ideea că nu se fură din poşete sau din buzunare, şi nu trebuie să ne uităm stânga-dreapta tot timpul. Chiar nu ne venea să credem cum puştoaicele finlandeze umbla cu poşeta desfăcută tot timpul, sau că multe din poşete nici măcar nu au fermoar.
Când a început pasiunea pentru design?
Cred că undeva între liceu şi facultate. Prin liceu făceam trucaje prin Photoshop – puneam capetele prietenilor pe corpuri de baschetbalişti celebri, şi tot felul de prostioare din astea. Era o joacă aşa, fără un motiv anume. Apoi am început să fac ceva grafică mai elaborată, şi tot învăţăm, puţin câte puţin. Îmi plăcea şi publicitatea în perioada aia, şi mă bătea gândul să intru în branding – dar mi-a trecut relativ repede.
Pasiunea efectiv pentru ce fac acum a venit prin anul doi de facultate, când am citit nişte cărţi de design foarte faine şi am avut la facultate un curs de Interacţiune Om-Calculator – poate singurul care mi-a plăcut cu adevărat în toată facultatea.
Ce ai făcut după terminarea facultăţii?
Am lucrat ca designer vreo patru luni la o firmă din Iaşi, până ce, din păcate, nu au mai avut nevoie de designer. Mi-am mai căutat un job/ internship o perioadă, şi apoi am ajuns în Finlanda. 
Cum ai ajuns să lucrezi la Nokia?
Internshipul iniţial, la Sovelto (firma de training-uri în IT) era pe o perioadă limitată, bineînţeles (8 luni), şi nu există posibilitatea să îmi prelungesc contractul. Dar eu voiam să mai stau în Helsinki, pentru că prietena mea, care venise tot prin Aiesec, îşi transformase contractul într-unul permanent.
La Nokia, pur şi simplu am găsit poziţia de summer trainee (tot contract perioada fixă) pe situl lor, şi am aplicat. M-au chemat la interviu, a mers bine, şi aşa a fost. S-a potrivit bine şi ca timp: într-o vineri am terminat la Sovelto, şi lunea următoare am început la Nokia.
 
Pe ce proiecte ai lucrat acolo?
Am lucrat la FriendView, un "Experimental location-based micro-blogging service". Am lucrat la interfaţa web a serviciului.
Ce poţi spune despre proiectul Şcoală de design din Helsinki?
Şcoala de design e o idee pe care o am de vreo doi ani. Am prezentat-o o dată şi într-o conferinţă la Iaşi. Ideea de bază e că studenţii ar putea fi o resursă extraordinară pentru rezolvarea problemelor societăţii, dacă le-am crea condiţiile.
În loc să înveţe doar teorie, pe care să o aplice pe exemple imaginare care nu au nicio legătură cu viaţa reală, am putea să creăm un sistem prin care studenţii folosesc ceea ce învaţă în cazuri reale, relevante pentru societate.
Ideea secundară e că procesul şi metodele de design (unde prin design se înţelege, să zicem, ceva de genul "creative problem-solving", şi nu "make it pretty") ar fi foarte utile în abordarea acestui fel de probleme.
Cum trebuia să îmi fac o teză pentru masterul de Interaction Design din Suedia, mi s-a părut o ocazie numai bună să fac proiectul ăsta. Iniţial, voiam să îl fac în România – nici nu mă gândeam că se poate altfel – pentru mine, asta era tot farmecul. Dar în ultima clipă m-am hotărât să îl fac în Finlanda – timpul era probabil prea scurt ca să pot coordona proiectul de aici în România – e altfel când eşti la faţa locului.
Care sunt obiectivele tale cu acest proiect?
Obiectivele imediate sunt să îl rulez, să văd dacă merge, şi să îmi scriu teza pe baza rezultatelor.
Obiective pe termen mai lung – mi-ar plăcea să îl rulez măcar o dată şi în România (său să îl fac să fie rulat). Şi, ideal, chiar să fac o "şcoala de design" care funcţionează pe principiile astea. Ar fi un alt vis adus la realitate dacă aş reuşi să fac asta, deşi îmi dau seama că ar fi greu să găsesc timpul şi banii necesari proiectului.
Care este cea mai mare satisfacţie a ta în străinătate?
Probabil programul de Interaction Design din Malmö în care am fost anul trecut şi anul ăsta. Aş putea spune că e unul din cele mai bune de felul ăsta din lume – sunt foarte norocos că am luat parte. 
Crezi că în domeniul în care lucrezi ai oportunităţi mai mari în Finlanda decât în România?
Da. Mai ales că în România de-abia acum începe să se audă mai mult despre Interaction Design, Experienţa Utilizator etc. 
Ce îţi lipseşte cel mai mult din România?
Limba (şi asta la modul cel mai serios – cei care au plecat de mai mult de un an ştiu ce spun), familia şi prietenii, drumeţiile la munte.
În ce altă ţară ţi-ai dori să trăieşti? De ce?
Suedia, Danemarca. Pentru că mi-au plăcut foarte mult Malmö şi Copenhaga, şi am prieteni buni acolo. 
Poţi spune că rădăcile româneşti au şi avantaje printre finlandezi?
Noi, românii, suntem mai deschişi din fire decât cei de aici din Nord (bineînţeles) – comunicarea mai "caldă" cred că m-a ajutat în viaţa socială, şi chiar în cariera şi în proiectele în care am fost implicat
Trei mici secrete, din experienţa ta, pe care un român care vrea să vină în Finlanda trebuie să le ştie.
Iarna poate fi foarte depresivă. Dar nu de la frig, ci de la întuneric.

La saună nu stă toată lumea dezbrăcată la grămadă (cum ar putea crede unii), ci femeile separat şi bărbaţii separat. Oricine trebuie să încerce saună, oricum e o experienţă faină. Summer cottage, saună, lac, pădure, ciuperci, afine, fructe de pădure.

Transportul în comun şi rutele de bicicleta funcţionează excelent. Nu vă luaţi maşina dacă veniţi. Impozitele sunt foarte mari, oricum. Aerul e curat încă aici, cât de cât. 

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News