Editura Evenimentul si Capital

Interviu cu scriitori. Horia Gârbea: „Faptul că nu am putut publica mai nimic vreme de 7 ani, ne-a făcut să debutăm la maturitate și asta ne-a prins bine

14-08/vd-c-375-465x390
Autor: | | 1 Comentarii | 643 Vizualizari

Horia Gârbea a fost decorat de Preşedinţii Ion Iliescu şi Traian Băsescu. A luat mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române. Este dramaturg, prozator, istoric literar, blogger, critic literar, preşedinte de jurii, membru în conducerea scriitorilor şi angajatul unei pisici.

EVZ: Câte cărți de literatură ați scris? Dar de inginerie?

H.G.: Am scris multe cărți de literatură și am publicat peste 30 dintre ele. Între ele, cinci volume de teatru, cinci de poezie, două romane și un volum de eseuri și istorie literară. În ingineria construcțiilor am publicat doar vreo șapte volume, cursurile universitare cunoscînd ediții revăzute și îmbogățite an de an, cum e și firesc.

EVZ: Aveti performanțe fabuloase. Profesorii uni versitari se vaită, scriitorii la fel, revistele literare sunt la terapie intensivă... dumneavoastră vă mișcați în voie peste tot...

H.G: Recunosc și eu că situația culturii și a învățămîntului nu are culoarea roz. Dar văicăreala nu ajută la nimic. Mă mișc mult, e adevărat, tocmai pentru că e greu de supraviețuit în aceste domenii. Aș prefera să mă închid în casă și să scriu sau să traduc în liniște Shakespeare dacă asta mi-ar asigura un trai decent. Dar nu se poate. Promovarea volumelor și a pieselor jucate e și ea un lucru pe care trebuie să-l fac singur pentru că puține ziare și posturi TV acordă spațiu literaturii. În acest sens, solicitarea acestui interviu este o plăcută excepție și vă mulțumesc.

EVZ: Până și printre scriitori ocupati functii importante. Vă rog să detaliați.

H.G: Îmi place să mă implic, să îmi ajut confrații. Țin foarte mult la literatură dar și la cei care o scriu. Am fost președintele Asociației Scriitorilor București timp de 10 ani. Acum Asociația a fost împărțită în șase filiale pe genuri literare și am rămas președinte la dramaturgie, genul meu predilect. Am fost în Comitetul Director al Uniunii, acum doar în Consiliu pentru că, după noul statut, numai președinții secțiilor numeroase intră în Comitet. E un lucru anormal. Pînă și pe vremea lui Ceaușescu, Consiliul se alegea dintre toți membri iar apoi, după 1990, Comitetul era ales dintre toți membrii Consiliului. Așa ajungeau în el cei mai devotați și mai apreciați de confrați, nu cei care aveau șansa unei filiale numeroase. Am colaborat mulți ani la majoritatea revistelor literare între care constant, vreme de 24 de ani, la Luceafărul, ulterior Luceafărul de dimineață unde acum sunt secretar general de redacție. Cred că în aceste poziții am contribuit destul de mult la promovarea literaturii și a scriitorilor contemporani. Cel puțin așa mi-au spus mulți dintre colegi.

EVZ: Ați fost decorat de două ori. Cum?

H.G: În 2004, cînd s-a fondat Ordinul Meritul Cultural, Uniunea Scriitorilor a înaintat niște propuneri și am primit ordinul în gradul de cavaler, cel mai mic. Eram de altfel cel mai tânăr dintre scriitorii distinși cu acest ordin. În 2010, în virtutea activității pe care am avut-o între timp, am fost înălțat (așa se spune) la rangul imediat superior, cel de ofițer. M-am simțit onorat. Pentru scriitori recompensele morale sunt importante, mai ales când cele materiale nu sunt semnificative.

EVZ: Dintre cărțile dumneavoastră, pe care o iubiți cel mai mult?

H.G: Ar fi normal să spun „pe toate”, dar am destul simț critic ca să n-o fac. Unele sunt culegeri de articole care au o semnificație în scrisul meu, dar nu una principală. Îmi plac foarte mult și acum unele piese ale mele, nu toate. Una este Funcționarul destinului, care s-a montat recent foarte bine și se joacă la Teatrul Nottara, în regia Ancăi Maria Colțeanu, cu actori excelenți. Alta e Cafeaua domnului ministru, care s-a jucat de peste o sută de ori în varianta de la Ploiești, în regia lui Lucian Sabados. Îmi mai plac romanele Căderea Bastiliei și Crime la Elsinore, volumul de versuri Trecutul e o sărbătoare despre care dl. Nicolae Manolescu a scris că e cel mai bun volum de poezie al meu și a avut, ca de obicei, dreptate. Dar îmi place și volumul meu Trecute vieți de fanți și de birlici, o abordare originală a literaturii române, din perspectiva personajelor. Însă, la paritate cu ele, sau mai presus chiar, țin la traducerile pe care le-am făcut din dramaturgia universală: din Corneille, De Filippo și mai presus de toate din Shakespeare. În special Vis de-o noapte- n miezul verii și Richard al III-lea pe care, mai multe păreri autorizate le situează printre cele mai reușite în limba noastră din opera acestui uriaș autor.

„Deasupra tuturor stă însă geniul lui I. L. Caragiale”

EVZ: Dar din literatura română ce preferați?

ZIUA Z pentru Liviu Dragnea! Verdictul pe care il asteapta toata tara! Ce il asteapta pe seful PSD

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI