Creatorul serialului "Plictisit de moarte", Jonathan Ames, povesteşte cum s-a născut seria transmisă de HBO.

Jonathan Ames, creatorul serialului "Plictisit de moarte", difuzat de postul HBO, povesteşte într-un interviu acordat EVZ cum i-a venit ideea acestei serii, cum e să fii actor în propriul film, dar şi ce planuri de viitor are. De la nuvelă la serial TV

EVZ: Cum ai ajuns să creezi serialul acesta pentru HBO? Jonathan Ames: Am ajuns să lucrez cu ei datorită nuvelei. Producătoarea serialului avea o relaţie la HBO - mi-a citit nuvela şi m-a pus s-o dezvolt. Apoi am mers împreună la HBO şi le-am explicat cum ar putea deveni serial. M-au rugat să scriu un scenariu. Le-a plăcut şi aşa a început totul... HBO e un colaborator ideal. Îţi oferă toată libertatea de care ai nevoie. Îţi spun părerea lor, dar totul e o colaborare. Nu încearcă să-ţi impună ce să faci.

Cum aţi ales titlul serialului? Am scris o nuvelă, "Plictisit de moarte", şi titlul se dorea să fie un soi de titlu ironic şi cu parfum de noir. Era despre un scriitor care se plictisea şi a dat un anunţ în care se declara detectiv. Şi nu era deloc pregătit să rezolve cazuri. N-ar fi trebuit să facă aşa ceva, dar se plictisea prea tare. Şi, când acceptă cazul, oamenii încep să moară. Aşa mi-a venit ideea tit lu lui. Titlul mi s-a părut enigmatic, ciudat şi puţin riscant. Criticii serialului ar putea spune "da, noi suntem plictisiţi de moarte". Titlul nu prea are legătură cu serialul, dar personajul George Christopher spune adesea că vrea să evite plictiseala.

Are serialul vreun mesaj ascuns sau e doar unul distractiv? Nu ştiu dacă e musai să aibă un mesaj, dar e crucial ca personajele să se placă. Am văzut multe seriale în care personajele nu sunt drăguţe între ele. Personajele mele se ironizează, e drept, dar ţin unele la celelalte. Jonathan vrea să ajute oamenii. E un soi de Don Quijote. Se crede cavaler. E o iluzie, dar măcar e o iluzie pozitivă. Sper că oamenii se amuză văzându-l, mai ales cei din alte ţări.

Cum ţi-a schimbat viaţa serialul? Nu-s copleşit cu oferte. Lumea ştie că lucrez la "Plictisit de moarte". Sau poate că nu vor exista niciodată oferte. Dar munca la un serial îţi ocupă tot timpul - şapte luni scriu, apoi montez. Apoi sunt trei luni de promovare şi-apoi mă reapuc de lucru. Viaţa mi s-a schimbat în sensul că mi-am făcut foarte mulţi prieteni. Şi că nu mai trăiesc de azi pe mâine, ca înainte. În rest, am acelaşi apartament, doar că acum călătoresc mai des cu taxiul.

Ce planuri de viitor aveţi? Păi, sezonul trei din "Plictisit de moarte", apoi nu ştiu. Aş vrea să scriu romane din nou şi să joc mici roluri comice. Dar scrisul rămâne principala pasiune, chiar dacă e un mediu pe moarte.

Cel de-al doilea sezon va fi difuzat în curând în Europa Centrală. Aţi fost aici vreodată? Nu, din păcate. Am călătorit foarte puţin prin Europa. Sper că, într-o zi, o să ajung în zona aia.

DIN CULISELE SERIALULUI

Jonathan Ames: "Am vrut să risc, să mă port nebuneşte"

Protagonistul poartă numele tău. Cât de mult vă asemănaţi? E un serial de ficţiune în care am inserat, cam peste tot, elemente din mine. În nuvelă, i-am dat personajului numele meu ca să încurc cititorul. De multe ori, când am scris ficţiune, oamenii credeau că spun adevărul. Iar când scriam eseuri de non-ficţiune, cu toţii credeau că exagerez. N-aveam cum să câştig. Aşa că am decis să scriu o nuvelă în care să folosesc numele meu real. Lumea s-a întrebat dacă Jonathan Ames chiar a dat un anunţ şi a devenit detectiv. Am scris nuvela pentru cei cărora le-ar fi putut păsa. Cititorilor nuvelei, adică... Şi am păstrat chestia asta în serial. Sunt mai bătrân decât personajul Jonathan Ames, dar există asemănări - amândoi locuim în Brooklyn. Apartamentele noastre arată cam la fel - deşi al lui e mai frumos. Şi unele din scenele în care vorbeşte despre copilărie mi s-au întâmplat mie. În rest, totul e inventat. Dar vocea mea se aude din toţi trei - George, Ray şi Jonathan.

Jonathan trece printr-o criză artistică. Ai trecut prin aşa ceva? Am trecut prin asta imediat după apariţia primului roman, în 1989. N-am mai publicat nimic până în 1998. Deci îi înţeleg chinul. După ce publici o primă carte, devii foarte conştient de tine şi e greu să te reapuci de scris. El o face mai repede ca mine.

Jonathan e şi detectiv privat, dar n-are licenţă. Ai încercat vreodată să fii detectiv? N-am fost niciodată detectiv, dar aş fi vrut să fiu ca Philip Marlowe, personajul lui Raymond Chandler. Într-un mod ciudat şi personal, am ajutat ceva oameni aşa cum ar face-o un detectiv. Am făcut cercetări pentru un caz de divorţ, am ajutat o femeie să-şi găsească poşeta. Iar pe la începutul carierei, am ţinut un editorial în care aveam voie să scriu despre ce doream eu, aşa că provocam tot soiul de aventuri. De exemplu, aveam o amică pasionată de voodoo şi, într-o zi, a chemat un preot voodoo să facă un sacrificiu la ea acasă. Trebuia să taie un pui, puiul a evadat şi a trebuit să-l prind, chestie care nu mia plăcut deloc. Dar apoi am scris despre asta. Altă dată am fost invitat la o orgie, dar nu am putut participa, aşa că doar am scris despre asta.

Actor în propriul serial În sezonul doi îl joci pe Irwin. Ce fel de personaj e? Poartă numele tatălui meu. Irwin e un nume neobişnuit pentru SUA. Tot episodul vorbeşte despre nesiguranţa masculină, adică despre aparatul genital. Am vrut să risc, să mă port nebuneşte. Nu e un tip rău - a fost distractiv să-l joc.

Nu e ciudat ca altcineva să joace un personaj cu numele tău? E ciudat că există un personaj numit Jonathan Ames - pe internet, oamenii vorbesc despre el şi nu despre mine. Şi sunt pozele lui Jason Schwartzman - mi-am pierdut controlul asupra propriei identităţi. Dar cine-şi controlează propria identitate? Când Jonathan şi Irwin se întâlnesc, e puţin bizar. Dar totul e făcut în numele amuzării publicului. Mereu am considerat că societatea are nevoie de clovni şi asta încerc să fiu - un clovn.

Cum a fost să fii actor în propriul tău serial? Am avut emoţii uriaşe. Şi am mai jucat şi gol. Parcă urma să sar de pe o stâncă. Noroc că erau nişte scene scurte.

Ce anume a fost cel mai dificil de creat în "Plictisit de moarte"? M-au distrat ideile care le vin actorilor şi îmbunătăţesc scenariul. E vorba despre gesturi sau replici pe care nu le pot inventa - ador să-i văd pe actori răsucindu-mi replicile şi făcând să pară totul mai amuzant. Cel mai dificil lucru e că trebuie să scrii repede şi amuzant.

Cum e să lucrezi cu Jason Schwartzman, Ted Danson şi Zach Galifianakis? Pe Jason şi pe Zach mi i-am dorit de la început. La Ted Danson nu mă gândisem, era prea celebru. HBO l-a adus în discuţie, mi-a plăcut ideea, el a acceptat - ceea ce a fost incredibil - şi lucrăm de doi ani împreună.

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/vEM5B4P8PIg" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>