"Evenimentul zilei" va ofera si in aceasta saptamana "Intalnire cu vedeta preferata".

De astazi si pana luni, 17 septembrie (data postei), puteti trimite talonul de participare la concurs pe adresa OP1 CP10, Bucuresti, si participa la tragerea la sorti pentru o discutie fata in fata cu Cristian Mungiu. Talonul poate fi gasit in editia de vineri, 14 septembrie,  a ghidului TV. 

Cel mai cunoscut cineast roman din lume, Cristian Mungiu, a ajuns la clipa adevarului: compatriotii sai ii pot vedea in sfarsit filmul pe marile ecrane.

EVZ TV: Cum rezistati turului de forta la care v-ati supus pentru promovarea filmului „432”? Cristian Mungiu:  Deocamdata, am supravietuit, dar mi se pare tot mai des ca poate exagerez si ca, la un moment dat, e cazul sa lasi filmul in pace sa-si vada de calea lui si tu sa-ti vezi de a ta.

Unde ati gasit cea mai mare curiozitate fata de productie? Peste tot presa e curioasa, din cauza Palme d’Or-ului. Am avut cu mult mai multa presa decat ma asteptam in Polonia si Mexic, dar inca n-am o perceptie clara a imaginii pe care o are filmul si uneori sunt surprins sa constat ca trezeste mai multa curiozitate decat ma astept.

Dupa promovarea facuta fara ca publicul larg din Romania sa stie exact despre ce e vorba, intrucat nu putuse sa vizioneze „432”, a venit in sfarsit si clipa lansarii. Cum va fi sa urmariti filmul in sala, alaturi de public? E cel mai bun lucru care ti se poate intampla, ca cineast. Atunci cand m-am apucat de chestia asta, mi-am zis sa nu uit vreodata sa fac filme pentru oamenii din sala, nu pentru mine sau pentru ziaristi.

Dimensiunile filmului au devenit in timp aproape matusalemice, ca povestirile spuse la focul de tabara despre personaje pe care nimeni nu le cunostea. V-a incercat un sentiment de teama, ca la lansare publicul il va gasi mai putin „perfect”? Dupa proiectiile de la Cluj si Sibiu, de la TIFF, au fost multi oameni care asta ne-au zis: ca dupa atata pregatire nu se asteptau ca totusi filmul sa-i impresioneze in asemenea masura. Ma tem mai tare de comoditatea noastra a tuturor de a merge sa vedem filme la cinematograf gandindu-ne ca „o sa mai vina”.

Insa „n-o sa mai vina”. In cele mai multe din salile din Romania va sta, prin forta lucrurilor, doar o saptamana. Si, credeti-ma, e un film de vazut in sala, nu numai pentru ca e filmat in format 16:9 - panoramic, cum ziceam cand eram mici -, ci si pentru ca nu e genul de film la care sa urmaresti reclame de trei ori pana afli ce se intampla. Ori la televizor, inevitabil, asa se va intampla.

Cine va rezona mai bine la problema acestei productii, a lipsei de moralitate a avorturilor, tinerii de azi sau cei de ieri, care au prins si ultimele rasuflari ale comunismului?Pesemne ca pentru cei mai in varsta povestea are o alta rezonanta - foarte multi din cei trecuti de 40 de ani au amintiri personale pe tema asta. Rostul filmului e sa zica in primul rand o poveste, nu s-o comenteze sau sa transcrie explicit in cuvinte care e morala ei. Insa, uneori, o fisura de un centimetru facuta azi intr-un baraj il poate darama peste un an. Si sper ca povestea sa ii puna pe ganduri pe cei care au capacitatea de a fi pusi pe ganduri.

Au trecut cateva luni de la castigarea Palme D’Or, timp in care ati fost prins intr-un vartej al promovarii. Exista lucruri pe care le-ati descoperit despre „432”, de atunci, incercand sa lamuriti pentru altii aspecte ale filmului? Intr-o oarecare masura. Ca atunci cand, la scoala sau la facultate, trebuia sa explici subiectul unui coleg care a lipsit: uneori te ajuta sa intelegi si tu mai clar despre ce e vorba. Alteori, insa, daca faci asta des, nu mai tii minte de la ce ai pornit si care e adevarul, ci doar ce ai raspuns ultima data.

Exista vreo carte romaneasca pe care ati ecraniza-o? Sunt cativa autori tineri foarte interesanti, care cred ca ar putea genera povesti bune de zis in film la un moment dat. Insa tipul de proza pe care il practica nu e neaparat foarte potrivit pentru un scenariu de film.