Un raport secret al serviciilor americane de informaţii avertiza recent că toată bruma de progres înregistrat în Afganistanul democratizat cu puşca în mână riscă să se spulbere ca o iluzie în doar doi-trei ani după retragerea forţelor americane, la finalul lui 2014.
Ţara se va cufunda în haos dacă liderul de la Kabul, Hamid Karzai, refuză să semneze un acord de securitate pe termen lung care să prevadă staţionarea a10.000 de soldaţi americani pentru încă un deceniu, începând din 2015, mai atrage atenţia textul respectiv.
Unele voci s-au grăbit să pună raportul în contextul presiunii teribile exercitate de Washington asupra lui Karzai pentru semnarea cât mai curând a acestui acord şi nu după alegerile prezidenţiale din aprilie, aşa cum vrea liderul afgan. În lipsa acestei semnături, Statele Unite au ameninţat că vor recurge la "opţiunea zero" şi vor lăsa Afganistanul să lupte cu forţele proprii în faţa ofensivei talibane tot mai virulente.
De ce nu vrea Karzai să semneze un acord care, pe lângă asistenţă militară, ar aduce ţării sale şi un ajutor economic de miliarde de dolari, cu atât mai mult cu cât un sfat tribal i-a cerut preşedintelui să îl semneze, liderii din provinciei fiind probabil mult mai realişti, din experienţă directă, în privinţa inevitabilei rescrudescenţe islamiste în Afganistan? Pentru şefii de triburi, prezenţa militară americană pe termen scurt este răul mai mic acceptabil.
Răspunsuri oficiale nu sunt, ci doar suspoziţii. În primul rând, din raţiuni electorale. Karzai vrea să îşi susţină interpusul în scrutinul din aprilie pe o agendă de tip "American-free" pe care să o prezinte drept moştenire a celor două mandate succesive în fruntea ţării. El mizează pe o stare de nemulţumire consistentă printre afganii de rând provocată de raidurile spontane ale trupelor americane şi de victimile colaterale ale războiului anti-taliban. O prevedere din acordul respectiv dă mână liberă americanilor să intre în casele afganilor "în împrejurări extraordinare", atunci când există o ameninţare iminentă la adresa lor.
Unii mai spun că vrea să forţeze mâna americanilor pentru a obţine un acord cu prevederi mult mai favorabile Kabulului şi care să împiedice pe viitor Washingtonul să se implice în treburile interne ale Afganistanului, aşa cum a făcut-o adesea până acum când situaţia o impunea, spre disperarea lui Karzai care s-a simţit umilit în faţa liderilor tribali şi aşa destul de reticenţi în relaţia cu el.
Dincolo de planurile sale, liderul de la Kabul ar trebui poate să înveţe din lecţia în plină desfăşurare acum, câteva mii de kilometri mai la vest de Afganistan. Fallujah, un oraş irakian situat la poarta Bagdadului, a fost recent cucerit de militanţi al-Qaida. Ca şi în cazul Afganistanului lui Karzai, Irakul a refuzat să semneze un acord de securitate cu Statele Unite, parte a unei ofensive propagandiste menită să asigure cetăţeanul de rând că ţara îşi poate urma singură cursul fără sforile trase de la Washington. Vidul de securitate se vede acum cu ochiul liber iar situaţia tinde să se agraveze dată fiind nebuloasa din Siria vecină.
Este clar că, până ca Hamid Karzai să înveţe lecţia Irakului, strategii de la Washington au învăţat-o primii. Celebra frază "am încheiat războiul din Irak" rostită de Barack Obama în toamna lui 2011 este acum, din perspectiva instabilităţii din Irak, lipsită de acurateţe şi realism. Lângă un Iran încă nedeschis Occidentului şi un Pakistan captiv aceleiaşi mişcări insurgente care se revarsă peste graniţă, un Afganistan căzut din nou în ghearele islamiştilor ar fi o mare lovitură de imagine pentru Statele Unite şi campania sa de democratizare a lumii, într-un orient şi aşa căzut captiv unor revoluţii parţial eşuate. Iar pentru Hamid Karzai moştenirea la care acum gândeşte cu atâta insistenţă ar putea fi mai dezastruoasă sau chiar inexistentă decât grija unor soldaţi americani care dau buzna, din când în când, prin casele afganilor în căutarea de talibani.
Recomandările noastre
