În prezentul articol ne propunem să tratăm laconic, dar consistent, soluțiile optimale de atenuare a reculului pe care-l vor înregistra toate business-urile, indiferent de talie și apartenența capitalurilor, criza economică anticipată de mulți specialiști, generată de ineditul trigger Coronavirus, fiind abia la început.
Întrucât, din păcate, se estimează că până la 50% din afacerile românești vor intra în insolvență/faliment, orice decident, owner sau manager, trebuie să inventarieze rapid și corect toate modalitățile aflate la îndemână pentru a-și salvgarda business-ul sau - worst case scenario - pentru a valorifica superior ieșirea ordonată a companiei/firmei din sistem (prin faliment).
Ab initio, mai ales în procedura insolvenței, recomandăm ferm oricărui businessman sau manager să își fundamenteze deciziile de criză majoră, cum pare că este/va fi aceasta, în mod strict pe informațiile primite în cadrul legal organizat al consultanței de specialitate.
Pe scurt, de la simplu la complex, firmele au la dipoziție câteva posibilități legale de răspuns la o situație de criză economică și financiară, în funcție de profunzimea și natura acesteia: eșalonarea datoriilor bugetare, restructurarea datoriilor bugetare și procedura insolvenței.
Eșalonarea datoriilor fiscale este o instituție legală cu vechime și notorietate, fiind inserată în Codul de procedură fiscală, avantajele fiind plata în rate a datoriilor către stat, cu scutirea parțială de la plata accesoriilor fiscale (penalități de întârziere/penalități de nedeclarare), principalul dezavantaj, care îi descurajează în mod evident pe desinatarii de drept ai măsurii (cei aflați în dificultate generată de lipsa temporară de lichiditați), îl constituie obligativitatea constituirii de garanții la nivelul debitului.
Restructurarea datoriilor fiscale este o instituție legală mai nouă, introdusă prin celebra OG 6/2019, dar destinată, in extremis, tot firmelor care nu se află într-o criză financiară profundă, de natură a le amenința însăși existența/continuarea activității lucrative. Deși se poate obține, pe o perioadă de maximum 7 ani, o anulare a până la jumătate din datoriile fiscale, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții cumulative, inclusiv plata unui avans maxim de 15%, dezavantajul care o face inoperantă pentru cât mai multe societăți aflate în dificutate temporară rezidă în obligativitatea accesării cu prioritate a eșalonărilor la plată. De altfel, aceasta este și propunerea noastră de lege ferenda.
Odată acest obstacol obliterat, restructurarea obligațiilor bugetare devine o alternativă decizională viabilă pentru orice manager, chiar și în perioada de criză economică propriu-zisă, pentru cazurile mai ușoare, în care activitatea societății să nu fi fost prea tare afectată, altfel impunându-se recurgerea la procedura insolvenței.
Recomandările noastre
