La doi ani de la tentativă de lovitură de stat din vara anului 2012 avem dreptul să întrebăm cum înţelege PNL să se raporteze la propriul rol, indiscutabil esenţial, în efortul de a anihila statul de drept? Cum înţeleg Crin Antonescu şi Klaus Johannis să se despartă de ceea ce atârnă că o piaţă de moară de imaginea naţională şi internaţională a PNL? Cum cred ei că PDL poate, fără a-şi sacrifică identitatea, memoria, demnitatea, să bată palmă cu cei care continuă să susţină că infamiile de-atunci erau legitime?
Cine vrea să se convingă de aceste lucruri nu are decât să facă o căutare pe web cu cuvintele "Crin Antonescu" şi "Victor Ponta". Va găsi imaginile duumvirilor uniţi, cu macabru zel, în acţiunea de lichidare a democraţiei româneşti. Cinismul a fost temelia acelei acţiuni distructive. România are nevoie să iasă de sub zodia cinismului.
Candidatul dreptei la alegerile prezidenţiale nu poate fi credibil dacă este o persoană fie implicată direct, fie legată prin complicitatea aprobării tacite, în ceea ce a fost una dintre cele mai dure încercări la care a fost supusă democraţia românească post-comunistă. Nu este nimic personal în ce scriu aici, e pur şi simplu o judecată de bun simț.
În acea îngrozitoare vara, când Crin Antonescu păşea ţanţoş prin Palatul Cotroceni, părea că drumul dictaturii devenise implacabil. A trebuit presiunea Occidentului (neiertată nici până azi de Felix şi Antenele sale) pentru a stăvili ceea ce părea că nu poate fi oprit. Neuitarea este indispensabilă dacă nu vrem să trăim din nou asemenea clipe. Dreapta românească are nevoie de adevăr precum de apă şi de aer. În lupta împotriva a ceea ce Cătălin Predoiu numeşte, în chip justificat ,"organizaţia Ponta-Ghiţă", acea corporaţie a turpitudinilor, e nevoie de sinceritate, de transparenţă, de responsabilitate.
Recomandările noastre
