Scriitorul și traducătorul Octavian Soviany atrage atenția, pe Facebook, că scriitori cu nume sonore care i-au dedicat veritabile ode (în versuri sau proză) dictatorului comunist genocidar Gheorghe Gheorghiu Dej, obișnuiau să facă exact același lucru și pentru Carol al II-lea, chiar în timpul dictaturii regale. Cele mai sugestive exemple sunt Tudor Arghezi, Camil Petrescu și George Călinescu.

În cele ce urmează, vă prezentăm declarațiile lui Octavian Soviany.

”Iată ce scriau marii noştri scriitori care ulterior au cântat regimul lui Dej, într-un număr omagial din revista fundaţiilor închinat lui carol al II-lea, nr 6, 1 iunie 1940:

Tudor Arghezi a publicat pe prima pagină a acestui număr următoarea poezie versuri ditirambică, intitulată „Carol II Rege”:

”De-a pururea de-aci ’nainte Au să ni-l ție vremurile minte

O să-și aducă-aminte vântul Cel ce-i ascultă gândul și cuvântul, Vântul acela, care dela cer L-a pogorît pe un vultur de fier

O să-și aducă muntele și șesul Și, povestindu-i apele ’nțelesul Din râu în râu, dela izvoare, I-l vor zvoni talazelor din mare. El a mutat Carpații vechi din loc Și-a ’ncins cu ei, cu cremene și foc, Altarul noilor hotare.(...)”

Camil Petrescu scria că:

”Germania are un Führer cu o autoritate pe care n-a mai avut-o nimeni în istorie”, iar despre Regele Carol al II-lea scria că are ”un măreț prestigiu fizic, o inteligență genială, cu o putere de muncă fabuloasă, pe care o vădește din zori și până în miezul nopții... Împrejurările l-au arătat și un diplomat desăvârșit... Suveranul nostru este floarea extremă a acelei frământări care prin amărăciuni și bucurii ne-a adus, prin lupte ori prin tratate cu imperiile vecine, la România de azi.”

George Călinescu adăuga:

”Marele artist se refugiază acolo unde încetează domnia gloatei; acolo unde spre educarea mulțimii domnește tradiția princiară... Principele singur înțelege, fiindcă e crescut ereditar în noțiunea unicului și e scutit de orice subiectivitate”. ”A facut mai mult decat oricare altul”, poate spune scriitorul român onest și clarvăzator despre Măria sa Regele Carol al II-lea. ”Nicăieri, ca în cultură, nu e mai nimerit ca interesul mulțimii să fie înfăptuit prin prerogative, înlăturandu-se oarba judecată a opiniei publice imediate”.