Deşi include riscuri şi este incomod pentru sinistraţi, turismul în zonele devastate de dezastre e la mare căutare şi are un efect benefic pentru refacerea economică.

Plaje tropicale, munţi înverziţi de vegetaţie luxuriantă, recife de corali spectaculoase şi o cultură exotică - aceasta este cartea de vizită a Indoneziei pentru turişti.

Recent însă, ţara situată pe "centura de foc" a Pacificului şi lovită frecvent de cutremure, erupţii ori tsunami, le propune vizitatorilor şi o altă faţă, mai puţin fardată: în apropierea oraşului Yogiakarta, din centru insulei Java, vegetaţia distrusă, satele îngropate, cursurile de apă înecate de pietre şi cenuşă vulcanică şi taberele de refugiaţi competează tabloul dezolant al efectelor recentei erupţii a vulcanului Merapi, în urma căreia au pierit 350 de persoane şi 400.000 au rămas fără adăpost.

Dezastrul văzut de aproape

Potrivit Reuters, agenţiile de turism locale propun astfel de imagini vizitatorilor care vin la Yogyakarta, fostă capitală regală.

"În noul tur al vulcanului le vom oferi turiştilor ocazia sa viziteze satele cele mai apropiate de locul erupţiei şi să-şi facă o idee despre proporţiile dezastrului", spune Edwin Ismedi Hinma, membru al asociaţiei operatorilor locali de turism. "Apoi îi ducem pe malul râurilor, să vadă depunerile de materiale piroclastice", adaugă Hinma.

Turismul asigură circa 3% din PIB-ul Indoneziei, dar tocmai dezastrele sunt cele care împiedică atragerea unui număr mai mare de vizitatori. Recenta erupţie vulcanică a făcut ca aeroportul local să fie închis timp de două săptămâni, iar norul de cenuşă a impus suspendarea zborurilor internaţionale şi pe aeroportul din capitala Jakarta.

Numărul turiştilor în zona Yogyakarta a scăzut atunci cu 70%. Turismul de catastrofă este departe de a fi un fenomen nou. Astfel de programe s-au desfăşurat în Haiti după cutremurul din ianuarie, sau în New Orleans, după uraganul Katrina.

Avantaje şi neajunsuri

Iniţiativa a întâmpinat şi critici, care spun că este lipsit de etică să faci din dezstre şi suferinţa umană un spectacol. În cazul Merapi, unii oficiali au obiecţii şi din cauza pericolelor provocate de afluxul de turişti. Sute de oameni vin zilnic să vadă satele devastate, îngreunând traficul înspre şi dinspre Merapi.

În plus, este cu atât mai dificil pentru sinistraţi să-şi regăsească echilibrul sub privirile a sute de curioşi care li se perindă prin faţă. Dar odată ce zona intră în econstrucţie, veniturile din turism sunt esenţiale pentru refacerea economică. Autorităţile de la Jakarta promovează turismul şi în Banda Aceh, devastată de teribilul tsumani din 2004.

În capitala provinciei există un muzeu al dezastrului, iar zonele reconstruite şi o barjă aruncată de valul uriaş până în mijlocul oraşului ilustrează proporţiile distrugerii.