Fortul de la Jilava: menit să îi apere pe români, a ajuns să îi oprime

Bătrânul de 80 de ani stă lângă o uşă masivă, ruginită pe alocuri. Pe o hârtie lipită, un nume e scris cu litere de tipar. Sub el, un traseu al terorii de 13 ani este schiţat în câteva cuvinte: totul a început şi s-a sfârşit la Jilava, la Fortul 13.

Ca om liber, Ion Baurceanu s-a întors pentru prima dată la fort anul trecut. Acum, a venit pentru a doua oară. Câteva fotografii atârnă pe zidurile roase ale fostei închisori, alături de poezii şi meditaţii scrise pe coli dehârtie. Pe coridoarele lungi se aud poveşti spuse cu voce joasă. Zece dintre foştii deţinuţi politici de la Jilava din perioada comunistă au venit ieri la Jilava, la invitaţia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care doreşte să transforme fortul într-un muzeu al totalitarismului din România. "Nu puteai să stai ca boul" În 1952, Baurceanu era arestat pe motiv că activa în cadrul unor “organizaţii naţional-ţărăniste”.  „În ’52 ţara era ocupată de ruşi, începuse colectivizarea. Şi ne-am organizat şi noi în şedinţe. Nu puteai să stai ca boul. Dar practic nu făceam nimic”, povesteşte fostul deţinut politic. A ajuns la Jilava, unde a fost încarcerat în Fortul 13, care se află în perimetrul penitenciarului. Timp de şase luni de zile a stat într-o celulă: în total, erau 30 de deţinuţi. Nu aveau nici paturi, doar nişte şiruri de scânduri. „Am fost bătuţi, ţinuţi în frig. Iar vara eram aşa de înghesuiţi încât ne sufocam de căldură”, îşi aminteşte el. După o jumătate de an a fost transferat la mină la Baia Sprie, apoi la Aiud, Gherla, Periprava, Galaţi. „La Periprava am dus-o ceva mai bine că am făcut TBC la gât, un tip de TBC din cauza mizeriei, a foamei”, spune Baurceanu. Drumul său prin închisorile din România, care începuse în 1952, s-a terminat tot la Jilava, unde a stat opt luni de zile în 1964. "Spaţiul ăsta zace" Potrivit Danei Cenuşă, reprezentanta Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, instituţia doreşte să transforme fortul într-un complex muzeal şi cultural. În viziunea sa, fortul de la Jilava ar putea deveni un muzeu al totalitarismului din România, însă nu unul didactic, ci unul viu, în care să se proiecteze filme şi să se organizeze conferinţe şi ateliere de creaţie. „Spaţiul ăsta zace. În afară de Casa Poporului, care e mare şi urâtă după părerea mea, Bucureştiul nu are ce să-ţi ofere altceva în afară de baruri şi câteva muzee. Dacă vrei istorie, atunci ele (muzeele-n.r.) ar trebui amenajate”, spune Cenuşă. "Încărcătura istorică o să rămână în pereţi. Nu ai cum să scapi de ea" Expoziţia fotografică organizată ieri la Fortul 13 ar putea fi începutul unei cariere culturale a acestei zone, însă deocamdată nu există decât intenţia de a face ceva. Până de curând, Fortul 13 era inundat din cauza pânzei freatice şi a apei de ploaie care nu mai are unde să se scurgă. Apa a fost scoasă cu ajutorul unor pompe care trebuie să funcţioneze zilnic astfel încât fortul să nu se inunde din nou. Fotografie din expoziţia de la Fortul 13 Imaginile expuse, creaţii ale lui Andu Novac, sunt fotografii ale zidurilor din Bucureşti. Alături de ele, pe zidurile fostei închisori au fost agăţate foi de hârtie cu poezii şi meditaţii ale lui Mugur Grosu. „Tema are de-a face cu spaţiul în care trăim. Sunt poze făcute pe stradă, detalii din ce se întâmplă pe pereţii din Bucureşti. Pereţii din Bucureşti au de spus povestea celor care au trecut pe lângă ei. Şi cumva cred că se potrivesc în spaţiul ăsta pentru că sunt tot parte din istorie. E o continuare a istoriei”, explică fotograful. „Este enorm de mult spaţiu care poate fi folosit mult mai bine decât e folosit acum. Mai ales că, orice s-ar întâmpla în spaţiul ăsta, încărcătura istorică o să rămână în pereţi. Nu ai cum să scapi de ea”, continuă el. "Uşa fortului trebuie să rămână deschisă" Deocamdată, ANP este în faza în care încearcă să găsească parteneri care să finanţeze amenajarea unui muzeu. Ceea ce ar putea fi destul de greu de realizat, dat fiind că evenimentul de ieri a fost organizat din banii oferiţi de Misiunea Ortodoxă „Saint Xeni” din Grecia şi de o companie privată. Potrivit lui Cenuşă, nicio instituţie a statului român nu a contribuit cu bani pentru organizarea expoziţiei care nu a durat decât o singură zi. „Ajutăm penitenciarele din toată lumea. Asta este misiunea noastră. Şi este de la sine înţeles să fi ajutat şi această închisoare veche unde au fost schingiuiţi oameni în trecut şi în afară de asta, nu este pentru prima dată când venim în România şi ajutăm deţinuţii”, a declarat părintele arhimandrit Gervasios Raptopoulos. „Ne trebuie nişte parteneri care să înţeleagă potenţialul locului, alături decare să facem un proiect, să accesăm nişte fonduri. Uşa fortului trebuie să rămână deschisă”, arată Cenuşă. Una dintre intrările în fort O istorie de 100 de ani a fenomenului concentraţionar Fortul 13 Jilava făcea parte din „Cetatea Bucureşti”, compusă din 18 forturi şi 18 baterii intermediare, dispuse în jurul Capitalei, pe o linie de rezistenţă ce avea 72 de kilometri lungime. Centura fortificată a Bucureştiului a fost ridicată între 1884-1895, după planurile inginerului militar belgian Henri Alexis Brialmont, la sugestia regelui Carol I. Aflat în incinta închisorii cu acelaşi nume, el a fost utilizat ca puşcărie, prima oară în 1907, an în care câţiva dintre ţăranii răsculaţi au fost ţinuţi în această fortificaţie. În primul război mondial, soldaţii care au refuzat să se prezinte la încorporare au fost încarceraţi aici, iar între 1921 şi 1944, la Jilava au fost închişi membri ai Partidului Comunist. Celulă din fortul de la Jilava În noaptea de 25/26 noiembrie 1940, legionarii au împuşcat la Jilava 64 de deţinuţi, ca represalii la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. După ce Ion Antonescu a fost împuşcat tot aici în iunie 1946, regimul comunist a încarcerat în fortificaţie deţinuţi politici. În perioada 1948-1964, Fortul 13 a fost un penitenciar de tranzit şi de triere a deţinuţilor consideraţi contrarevoluţionari. Din 1973, o parte dintre camerele de detenţie din fort au fost dezafectate, iar deţinuţii au fost mutaţi în noua clădire a penitenciarului. În decembrie 1989, 63 de manifestanţi de pe străzile Bucureştiului au fost arestaţi şi aduşi într-o celulă de 15 metri pătraţi a fortului de la Jilava.