Dansul macabru. Când acest război din Ucraina se va fi încheiat, vor rămâne în urmă câteva secvențe antologice, mai tari decât filmele cu Nosferatu.

Mai deunăzi, la un pahar de vorbă cu camarazii de arme, le spuneam că secvența mea preferată e cea cu șeful programului spațial rus, Rogozin, anunțând că va ordona cosmonauților săi să pună mâna pe Stația Spațială Internațională și s-o prăvale peste Casa Albă. Am fost contrazis de fostul meu șef, un moldovean admirator al frumuseții feminine, care a declarat că dânsul o preferă pe Alina Kabaeva, medaliată olimpic, cerând lansarea unei bombe nucleare asupra Londrei, cu prilejul funeraliilor Reginei: „Sunt toți acolo. Îi lichidăm pe toți dintr-o lovitură!”

Excesele morbide ale Televiziunii de Stat ruse, care luni în șir a evocat o lovitură prin surprindere cu racheta ”Satan” asupra sediului ONU de la New York, sau scufundarea Marii Britanii sub un ”tsunami radioactiv”, folosind torpila ”Poseidon”, n-au prea ameliorat imaginea externă a Regimului Putin. Dar acest circ al ororilor a fost tolerat până când, zilele trecute, președintele Chinei a pus batista pe țambal, declarând: „comunitatea internațională ar trebui să se opună împreună utilizării sau amenințărilor cu utilizarea armelor nucleare”. Dansul macabru de la Canalul 1 al Televiziunii Ruse s-a oprit deîndată.

Ministerul Adevărului

Domnul Xi are dreptate: însuflețirea sadică etalată seară de seară la televizor devenise compromițătoare nu numai pentru Kremlin, ci și pentru puținii aliați rămași. Gândindu-se ceva mai bine, domnul Putin a ajuns la concluzia că da, e nevoie să pună ordine și în acest domeniu. Drept care a poruncit să se constituie un Minister al Informației și Propagandei, care va îndruma formatorii de opinie de pe Internet și din mass media, prin conferințe periodice, susținute de specialiști din cadrul Consiliului de Securitate al Federației Ruse.

Zilele trecute a avut loc o primă asemenea conferință: ambasadorul Anatoli Torkunov, istoric și politolog, membru al Consiliului de Securitate, a abordat tema retragerii, ca... premisă a victoriei. Concret, dânsul a  evocat bătălia de la Poltava împotriva suedezilor (1709), arătând că victoria strălucită a țarului Petru cel Mare s-a datorat faptului că, în prima etapă a bătăliei, și-a retras armata, această manevră fiind "punctul de răscruce în război". Discuțiile care au urmat au arătat că exemplul lui Petru cel Mare ar putea fi urmat în ce privește apropiata Bătălie pentru Herson: o retragere atent cumpănită ar putea deschide perspectiva unei viitoare ofensive de proporții, ce s-ar putea finaliza cu ocuparea Odessei,  „principalul trofeu al următoarei etape a războiului".

Un asediu bine pregătit

Așa cum arătam acum ceva vreme, comandantul are, pe câmpul de luptă, două unelte principale: manevra de forțe și manevra de foc. Atunci când tunurile sunt uzate și obuzele se împuținează, când cumperi din Iran drone, fiindcă s-au cam terminat rachetele, insuficiența puterii de foc trebuie compensată printr-o manevră de forțe, de efective.

Evoluția a fost precipitată, acum o lună, de dezertarea a 12 criminali recrutați de Grupul Wagner: plecați de pe front, de la Bahmut, au ajuns în Rusia, lăsând în urmă o serie de violuri, tâlhării și omoruri. Era clar că situația scapă de sub control, drept care Kremlinul l-a numit în fruntea Grupului de Armate din Ucraina pe generalul Serghei Vladimirovici Surovikin, cel care acum 15 ani a întemeiat Poliția Militară rusă.

La numirea sa, generalul Surovikin a găsit o debandadă totală: la Herson, ocupanții tocmai descoperiseră că blocurile ucrainene sunt construite după același STAS ca și cele din Rusia. Și începuseră să demonteze ferestrele termopan și să le trimită acasă, spre bucuria familiilor! Măsurile luate au fost de bun-simț, în condițiile în care în zonă au fost aduși, din pușcării și lagăre de muncă, 11.452 de infractori periculoși recrutați de Grupul Wagner. Generalul Surovikin a interzis vânzarea și consumul de alcool și a instituit patrule, care au arestat pe cei surprinși în stare de ebrietate, pe jefuitori, pe cei care-și pregăteau dezertarea abandonând uniforma și furând bărcile localnicilor. Pe forumurile rusești se discută despre 15 cazuri în care Poliția Militară a împușcat pe loc militari și ”wagneriți”.

Apoi generalul Surovikin a ordonat să fie mitraliate toate bărcile de pescuit ale localnicilor, pentru a descuraja criminalii tentați să evadeze peste Nipru. A fost declarată o zonă de evacuare, pe o rază de 15 kilometri, și a început strămutarea populației locale: etnicii ruși, circa o treime, au plecat primii. Pentru a-i convinge și pe ceilalți, Surovikin a ordonat să se întrerupă alimentarea orașului cu energie electrică – dând vina pe ucraineni, bineînțeles! Apoi a anunțat că va impune curând interdicție de circulație 24 de ore din 24 și, în fine, a anunțat că aceia care nu se prezintă pentru a fi evacuați peste Nipru până pe 7 noiembrie, după această dată vor plăti din propriul buzunar cheltuielile de transport.

Măsurile au avut efect: în oraș au rămas doar câteva mii de localnici. Vor fi mai puține guri inutile de hrănit, pe perioada asediului ce se conturează. După care generalul Surovikin a ordonat demontarea tuturor releelor de telefonie mobilă din zonă: civilii rămași nu vor mai putea raporta Armatei ucrainene fiecare mișcare a ocupanților. Abia după aceea s-a trecut la amenajarea pentru apărare a orașului: atunci când nu mai ai superioritate în blindate și artilerie și ești nevoit să folosești tancuri de pe vremuri și să cerșești de la nord-coreeni muniție, e mai înțelept să-ți atragi adversarul într-o situație tactic-operativă care să anuleze manevra de foc. Luptele de stradă sunt, în acest sens, o situație ideală, care face inutile sistemele HiMars și anulează raza de acțiune superioară a artileriei ucrainene.

Maskirovka

În primele zile, generalul Surovikin s-a manifestat ca un comandant cu inițiativă, care știe și meserie. Iar apoi, brusc a început să facă greșeli. A ordonat executarea de lucrări de fortificații în câmp, pe latura dinspre uscat a Hersonului: în timp ce batalioanele de infractori Wagner pierdeau sute de vieți încercând să întârzie înaintarea ucrainenilor, s-au săpat 40 km. de tranșee. Așa în câmp, la vedere, în bătaia artileriei inamice. Și evident că, în răstimpul disponibil, nu s-a putut lucra serios: parapeții nu sunt mascați cu brazde de iarbă, tranșeele sunt deschise și necăptușite... Parcă ar fi o invitație să fie luate cu asalt!

Mai mult. Generalul Surovikin a ordonat să fie amenajat genistic și malul de Est al Niprului. Acolo s-au amenajat nu o linie, ci trei linii succesive de apărare, cu o lungime totală de 180 km! Prima linie e chiar pe malul Niprului, a doua la 5... 10 km în interior, iar a treia la 20 ... 25 km de mal. În aceleași condiții: în câmp, la vedere, fără mascare, ba chiar cu amplasamente fixe de artilerie. Dar mai ales în bătaia artileriei inamice, fiindcă malul de Răsărit al Niprului este jos, pe când cel de Apus, dinspre oraș, e mai înalt.

Această amenajare a frontului, pe care generalul rus știa că adversarii ucraineni o urmăresc cu mare atenție, pare să spună: ”ne-am resemnat deja, nu vom apăra cu îndârjire Hersonul, ne-am și pregătit taberele de iernat, pe celălalt mai al Niprului!” De altfel, steagul rusesc a și fost dat jos de pe sediul Primăriei orașului. Și, bineînțeles, asta a coincis cu expunerea ambasadorului Anatoli Torkunov, care a trasat propagandei ruse sarcina să pregătească populația pentru acceptarea abandonării Hersonului.

Generalii ucraineni au urmat însă aceleași academii militare sovietice ca și adversarii lor de azi. Ca atare, au avut imediat bănuieli: maskirovka, arta înșelării inamicului asupra intențiilor tale reale, constituie de un secol baza științei militare ruso-sovietice.

Testul

Deși domnul Putin a decretat alipirea Regiunii Zaporojia, în realitate întreaga zonă se află sub controlul informativ al Statului Secret ucrainean – ale cărui sentințe sunt executate fără drept de apel, vezi moartea colaboraționistului Kiril Stremousov. Astfel încât la Kiev s-a aflat imediat că Armata rusă trimite spre Herson cele mai bune trupe de care mai dispune:  diviziile 7, 76 și 98 aero-asalt, brigada 11 independentă aero-asalt. Cu totul, 24 de batalioane de infanterie ușoară, întărite cu 7 divizioane de artilerie și 8 batalioane ”Rosgvardiya”. Dar încotro se îndreaptă aceste forțe? Spre capul de pod Herson, sau spre presupusele ”tabere de iarnă” de pe malul de Răsărit al Niprului? Așa că șeful Armatei ucrainene, generalul Valerii Zaluzhnyi, a ordonat ceea ce se cheamă o ”cercetare prin foc”.

Malul de Răsărit al Niprului este, precum am spus, jos. Iar liniile de apărare au fost amenajate la limita luncii inundabile a Niprului. De fapt, dacă barajul de la Nova Kakhovka s-ar rupe, ar fi instantaneu inundate 80 de localități din aval, majoritatea de pe malul de Est al Niprului. Iar în tranșeele rusești s-ar înota! Drept care, la 6 noiembrie, generalul Zaluzhnyi a ordonat atacarea cu rachete HiMars a barajului din amonte.

Evident, rachetele HiMars nu au încărcătură suficientă ca să avarieze durabil barajul – dar a fost atinsă și blocată în poziție deschis una dintre porțile de preaplin. Mii de tone de apă au început să fie deversate în aval. Și să vezi minune: s-a dat instantaneu alarma la ”tabere de iarnă” de pe malul Niprului, iar din tranșeele inundate au început să iasă, sub privirea dronelor ucrainene, vreo zece mii de ”mobilizați” ruși în uniforme de vară, cu arme ușoare. Corpul 2 Armată: nici vorbă de desantiști, parașutiști, de divizioane de artilerie...

La Kiev s-au tras concluziile cuvenite: Armata rusă întinde o capcană, făcându-i pe ucraineni să creadă că stă să se retragă în cantonamentele de iarnă, când de fapt a adus chiar în oraș, în Herson, peste 20 de mii dintre cei mai buni militari pe care-i mai are, pregătindu-se de lupte de stradă. Acesta este contextul în care, la 8 noiembrie, președintele Zelenski a declarat că armata ucraineană „înțelege clar ce plănuiește inamicul în regiunea Herson” și acționează în consecință.

De-Maskirovka

Când ești prins cu al cincilea as în mânecă, nu stai pe gânduri: arunci cărțile pe masă și sari pe geam, înainte ca partenerii de poker să scoată pistoalele! Generalul Surovikin a luat deci telefonul și l-a sunat pe Vladimir Vladimirovici, raportând situația: ucrainenii nu vor să intre în capcana luptelor de stradă, ofensiva lor se intensifică pe direcția Nova Kakhovka. Dacă mai temporizăm, vom pierde trecerea peste baraj și 39 de batalioane vor rămâne în încercuire pe malul drept al Niprului. Iar Vladimir Vladimirovici l-a sunat pe șamanul Șoigu și i-a ordonat să iasă la televizor și să dea ordinul de retragere din Herson. Ceea ce ne arată că autorul acestui ”genial” plan de prindere în capcană a Armatei ucrainene este tocmai generalul pe puncte, șamanul amator Serghei Șoigu.

În aceeași noapte, geniștii ruși au detonat zece poduri, pentru a întârzia înaintarea ucraineană spre Nova Kakhovka. Trei dintre acestea sunt situate în spatele frontului ținut de wagneriți: pușcăriașii sunt lăsați să moară până la unul, pentru a proteja retragerea peste Nipru a celor 39 de batalioane ale Armatei. Acum pricepem de ce Vladimir Vladimirovici nu s-a deranjat să legalizeze amnistia criminalilor recrutați: oricum nu apucă să se bucure de libertate. Ceea ce, evident, nu va ameliora relațiile deja încordate dintre patronul Grupului Wagner, Prigojin, și Armata rusă – dar asta e altă poveste.

Moștenirea

Între timp, generalul Surovikin va trebui să rezolve problema retragerii peste Nipru a peste 20.000 de militari ruși. Ucrainenii tot nu se înghesuie să intre în Herson, e de așteptat să încerce să atace din flanc coloanele rusești care se vor retrage spre nord, de-a lungul Niprului, spre barajul de la Nova Kakhovka. Un atac în aceste condiții are sorți de izbândă: înainte de a ieși din oraș, rușii își vor distruge blindatele și artileria, puținele stocuri de muniție și combustibil, pentru a nu cădea în mâna ucrainenilor.

Mai mult, în baza planului Capcanei – Șoigu, fortificațiile de campanie – trei linii eșalonate! - au fost construite pe cursul inferior al Niprului. În zona Nova Kakhovka nu există lucrări genistice de amploare, deci trupele ruse, în retragere, vor trebui să respingă atacurile ucrainene nu numai fără armament greu, ci și în plin câmp – ceea ce va fi foarte greu. Mai ales că vine înghețul, iar blindatele ucrainene se vor mișca mai ușor.

Kremlinul pare a se fi resemnat că va pierde mare parte din trupele de la Vest de Nistru. Deși domnul Putin tocmai a declarat că ”mobilizarea s-a încheiat”, la Moscova se pregătește al doilea val al mobilizării. Unii chiar au primit ordinul de chemare la arme, pentru ianuarie 2023: vor petrece Anul Nou și Crăciunul în familie, apoi vor îmbrăca uniformele de iarnă pe care chiar acum le croiesc, cu zecile de mii, atelierele din Coreea de Nord. Mai mult, pe agenda Consiliului Federației Ruse a apărut un punct suplimentar: reintroducerea stagiului militar. Ca în vremurile sovietice: obligatoriu și de 2 ani.

Concluzionăm că noul plan al Marelui Stat Major rus e să blocheze Armata ucraineană pe linia Niprului, în perioada noiembrie 2022 – februarie 2023. Astfel, Kremlinul va avea răgaz pentru a pregăti un nou val de forțe: prost instruite, prost dotate, dar numeroase.

Iar în martie - aprilie anul viitor, noua armată ar urma să declanșeze acea ofensivă de proporții, care s-ar finaliza cu ocuparea Odessei,  „principalul trofeu al următoarei etape a războiului", cum se exprima ambasadorul Torkunov. Vise! Fiindcă generalul Surovikin nu își permite să distrugă barajul de la Nova Kakhovka: ar inunda cantonamentele rusești din aval! Drept care, deîndată ce trupele în retragere vor fi făcute harcea-parcea, ucrainenii se vor repezi peste baraj și o vor lua înapoi, pe celălalt mal, spre vărsarea Niprului, atacând din spate și flanc cele trei linii de apărare ținute de trupe de strânsură.

Dacă această manevră reușește, practic vom asista, înainte de Crăciun, la prăbușirea dispozitivului militar rusesc din Sudul Ucrainei: drumul Crimeii va fi deschis. Iar Donbass va fi atacat și dinspre Sud. Atunci va veni și vremea negocierilor. Dar să nu anticipăm: așa cum spunea tov. Lenin, „plăcinta din vis e vis, nu plăcintă!”. Adică, e mult până departe.