Ca în fiecare an, rapoartele anuale ale Stockholm International Peace Research Institute - SIPRI - în materie de armament și vânzări globale arată trendurile lumii contemporane. Iar raportul de final de an 2017 arată o evoluție negativă într-o accelerare aparent ireversibilă spre conflict, cel puțin unul cu relevanță locală și convențională. Ultimul studiu a vizat producția de armamente a statelor și a principalilor 100 de producători globali de armamemnt convențional, dar și achizițiile de armament ale statelor.
Astfel, între 2016-2017, principalii 100 de producători de arme globali s-au îmbogățit oficial cu peste 1,9%, respectiv 38% din 2002, de când se face această statistică, luând în considerare și perioada crizei economice globale 2007-2008. În ceea ce privește exporturile de armament, nivelul a atins momentele de la finalul celui de-al doilea Război Mondial. De reținut aici că e vorba în mare parte de armament nou, când vorbim de producători, chiar dacă atunci când vorbim despre exporturi pot fi implicate și armamente vechi, cu durata de viață neepuizată, un transfer care se face constant de la statele tehnologic mai evoluate la cele mai sărace și mai puțin capabile financiar și tehnologic.
SUA au rămas principalul lider la capitolul producție de arme, cu 57,9 % dintre principalii 100 de producători, și 36% la cumpărare, în scădere ușoară față de anii anteriori (în 2007 era la 61% și respectiv 41%) dar tot mai multe state ne-occidentale intră în aceste statistici cu procente tot mai relevante. Vânzările de arme au la bază, cu precădere, livrările de avioane de a cincea generație F-35 produse de SUA și creșterea pieții de servicii militare americane către terți. O creștere relevantă apare la producătorii din Coreea de Sud, care șiau crescut vânzările cu 20,6 % față de 2015, pe fondul crizei din Coreea de Nord. Și în cazul Ucrainei, singura firmă a sa din top 100, Ukroboronprom, a crescut vânzările cu 25,1% pe fondul livrărilor limitate de armamente occidentale și americane, chiar dacă bugetul apărării a crescut substanțial.
Rusia, la rândul ei, în ciuda unei recesiuni majore în 2015 și 2016, și-a crescut vânzările de arme în ambii ani. Și China și-a crescut vânzările cu precădere pe seama exporturilor, potrivit statisticilor, și asta în ciuda faptului că SIPRI nu are date de la producătorii chinezi pentru a le introduce în statistică.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cel mai important este faptul că dinamica și arhitectura globală securitară s-au schimbat. La precedenta cursă a înarmărilor, protagoniștii erau împărțiți în două blocuri și puteau să negocieze între ei. O parte era dependentă de SUA, o alta de Uniunea Sovietică. Astăzi, situația mai anarhică și absența blocurilor arată că lumea funcționează tot mai mult pe principiul fiecare pentru sine, deci acumulările de armament sunt mult mai greu și de controlat, și de redus.
Nici tendințele anunțate nu sunt deloc îmbucurătoare. Potrivit SIPRI, Orientul Mijlociu și Africa de Nord se înarmează pentru conflicte locale, cu precădere cu vecinii sau interne, pe baza rivalităților intersectariene, susținute de Arabia Saudită și Iran. Ucraina își susține singură înarmarea în fața refuzului SUA de a livra arme cu tehnologie înaltă, dar și pentru a menține nișele de înaltă tehnologie din propria economie militară, rachete și aviație. Și statele din Estul Europei sunt preocupate de înarmare, după amenințarea rusă asupra Flancului Estic și a unor forme de aparentă rivalitate între SUA și UE în domeniul militar.
Rusia își reconstruiește industria de apărare, după ce a constatat pierderea substanțială de avans tehnologic și mai ales pe fondul nevoii de asertivitate dovedită geopolitică și de menținere a misiunilor la distanță, precum cea din Siria. Testarea tehnologiei și a armelor în conflicte reale pe scară largă aduce un nou impuls și speranța de a contrabalansa pierderile financiare ale comerțului cu energie și produse din hidrocarburi, al căror preț a determinat probleme bugetare majore.
Interesantă este și resurgența Chinei, care a dechis prima sa bază militară în Djibouti și planifică noi misiuni „dincolo de periferie”, potrivit raportului Pentagonului. Ba zilele trecute a fost anunțată prezența a două unități de elită în Siria, în susținerea regimului Al Assad, o situație preocupantă după precedentul plimbării a două nave la exerciții în Estul Mediteranei. Și China își pregătește industria și armata pentru războiul modern. Iar aceste evoluții au loc în condițiile în care SUA par să manifeste tot mai puțină dorință de a-și utiliza imediat și eficient statutul dominant la nivel militar, în timp ce tot mai mulți foști aliați exclusivi ai săi caută acorduri de rebalansare precum Egiptul și Arabia Saudită cu Rusia, în timp ce alții, precum Turcia, se desprind în politici tot mai independente.
Recomandările noastre
