Criza de sănătate și marile probleme economice pe care le provoacă au transformat UE într-o corabie care ia apă din toate părțile. Din ce în ce mai puține țări sunt dispuse să negocieze rezolvarea problemelor printr-un efort comun. Cele mai multe și-au însușit principiul “scapă cine poate” și acționează în consecință.
Un exemplu interesant este politica externă a Uniunii Europene, zguduită de mai multe scandaluri în ultima vreme, după ce s-a aflat că diplomații europeni au modificat mai multe documente referitoare la pandemie ca urmare a presiunilor exercitate de chinezi.
Nu e nici pe departe singura problemă a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE). Potrivit politico.eu, în ultima vreme „țările UE au început să urmeze propriul drum în politica externă”.
O recunosc deschis și foștii oficiali europeni de prim rang.
"La început, multe dintre statele membre au fost gata să ofere o șansă Serviciului extern,, să-l lase să meargă, să stea și să urmărească cum merg lucrurile", spune Pierre Vimont, fost Primul secretar general executiv al SEAE.
Astăzi, însă, "asistăm la situația că tot mai multe state membre lucrează pe cont propriu, luând propriile inițiative fără prea multă coordonare cu instituțiile de la Bruxelles".
Evident, politica externă a acestor țări ține cont numai de propriile interese. Așa se face că Franța și Italia susțin tabere opuse în conflictul din Libia, în timp ce șeful diplomației europene se tot străduiește fără succes să obțină un acord durabil de încetare a focului.
Nici acordul nuclear cu Iranul, prezentat de UE ca marea victorie a diplomației europene, nu mai întrunește consensul general. După ce președintele american Donald Trump s-a retras din acest pact, unele state UE au început să urmărească propriile obiective.
Și nu e vorba numai de Marea Britanie, care e pe picior de plecare, ci chiar și de Franța. Emmanuel Macron, și-a trimis consilierul diplomatic în Iran cu altă misiune. Adesea, celelalte țări membre află despre aceste inițiative numai după ce ele s-au consumat.
Nici nu e de mirare că țările membre aplică principiul “scapă cine poate”, instituțiile europene au mari probleme de organizare, dar și de imagine.
Recent, SEAE a recunoscut apoi că ambasadorul UE în China s-a înclinat în fața presiunii chineză, permițând ca o scrisoare semnată de el și de omologii săi din țările membre ale UE să fie cenzurată înainte de publicarea ei în China Daily, organul de propagandă al Partidului Comunist Chinez.
Potrivit politico.eu, „Ministrul de Externe al UE”, Josep Borrell, a fost de acord că SEAE a făcut o greșeală și a promis că astfel de lucruri nu se vor mai întâmpla.
Dar, oare, Borrell poate fi crezut? Unele țări din UE demonstrează clar că pun banii înaintea pricipiilor. Iar colaborarea cu China este esențială pentru economiile mari ale UE, dacă vor să atenueze recesiunea economică.
Ian Bond, un fost diplomat britanic care acum este director de politică externă la think-tank-ul Centrul pentru Reforma Europeană, spune că va fi greu pentru SEAE să ducă o politică mai fermă față de China - având în vedere că deciziile de politică externă au nevoie de un acord unanim în UE.
Nu ar fi, de altfel, prima oară. În 2013, când s-a pus problema unei poziții mai ferme a UE asupra Chinei, Germania și alte țări au împins Comisia să accepte o înțelegere cu Beijingul pentru importurile de panouri solare.
În ceea ce privete SEAE, susține politico.eu, acest serviciu are probleme interne grave. Ultimul raport intern al organizației privind resursele umane, publicat în 2019, a arătat că doar 39 la sută dintre participanți au considerat că managerul lor s-a ocupat eficient de performanțele slabe din echipa lor.
Un fost oficial al SEAE a declarat că organizația, care are aproximativ 4.000 de angajați, are probleme de recrutare. "Există multe cazuri în care [statele membre] trimit [la serviciile externe] pur și simplu funcționarii pe care nu-i mai doresc", a spus fostul oficial.
"În mod evident, există și mulți oficiali foarte talentați, dar există cazuri în care, din motive politice sau din cauza unui management necorespunzător, nu obțin poziția cea mai potrivită pentru ei", a spus fostul oficial, citând cazul lui Jean-Christophe Belliard.
Belliard, un diplomat francez considerat unul dintre cei mai importanți experți ai UE în Africa, nu a fost numit responsabil pentru relațiile cu acel continent, în ciuda faptului că a fost numit secretar general adjunct. Ca urmare, el a părăsit SEAE.
De altfel, raportul de resurse umane arată că cinci țări - Franța, Italia, Germania, Spania și Belgia - dețin mai mult de jumătate din toate pozițiile SEAE.