Sursa: EVZ Astăzi, autorii care își extrag scrierile din experiența personală au devenit specie rară. De ce? Motivul principal este acela că propriile existențe le-au fost sărace în trăiri semnificativ de intense, în măsură să pună în mișcare mecanismul prin care talentul literar poate scoate la lumină opera autentică. Unul dintre puținii autori români contemporani care aparțin acestei specii rare, este Răsvan Popescu. Experiența jurnalistică la vârf, alături de întregul său traseu profesional spectaculos - acum niște ani, colegi în redacția săptămânalului Expres, îi citeam pe nerăsuflate reportajele care îl anunțau ferm pe prozatorul de astăzi - i-au asigurat scriitorului o rafinată cunoaștere a realității înconjurătoare, cea alcătuită de semenii noștri puși în mișcare și relație de misterioasele resorturi care determină micile și marile istorii ce alcătuiesc Lumea.
Cele zece cărți publicate de Răsvan Popescu până acum, toate în edituri prestigioase, și cele șapte filme artistice care l-au avut drept scenarist, regizate care mai de care de Lucian Pintilie, Dan Pița, Nicolae Mărgineanu, Radu Gabrea și Marius Th. Barna, sunt tot atâtea garanții că autorul și-a ocupat pe drept un spațiu cât se poate de vizibil pe raftul din lemn nobil al Literaturii și Cinematografiei Române.
Acum, adică sâmbăta 10 decembrie, la ora 10, scriitorul Răsvan Popescu va lansa o nouă carte, cred că a unsprezecea, pe scena Gaudeamus. Despre ea, despre cartea intitulată „În torent”, editată de Cartea Românească, cel mai bine deocamdată, nu poate vorbi decât autorul:
„În torent” este un roman la limita subțire dintre realitate și ficțiune, biografie și scris. Dintre viața mea așa cum a fost și cum am recompus-o eu pe hârtie și pe peliculă. Relația cu personajele mele inventate vreme de 30 de ani. Și în același timp cu oamenii care m-au marcat, poveștile pe care le-am ecranizat împreună. Veți regăsi așadar nume grele ca Lucian Pintilie, Dan Pița, Radu Gabrea, Nicolae Mărgineanu dar și personajele pe care le-am scris pentru ei. Și chiar actorii care le-au întruchipat : Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Cecilia Bârbora, Dorel Vișan, Victoria Cociaș, Marcel Iureș, Maria Ploae și alții. În acest sens este o carte în care se vorbește despre filme, raportul între cuvânt și imagine. Și totodată o poveste a timpului nostru. Eroii glisează între trecutul nostru colectiv, angoasant, traumatic chiar și prezentul mereu incert...
Ne puteți urmări și pe Google News
În postfața cărții, poetul și eseistul Cassian Maria Spiridon dezvăluie câteva din secretele alcătuirii ei:
„Ficțiune și realitate în concomitență se împletesc, curg împreună prin torentul vieții, la fel personajele, fără nume proprii, dar pregnant conturate, vizibile, memorabile, purtate de Autor – la rândul său personaj – aluvionar, dintr-o narațiune în alta, pe variate paliere și niveluri. În final, personajele reale sau imaginare, în proză și/sau film, se perindă ca un ultim adio prin fața Autorului cuprins de veninul administrat de șarpele cunoașterii.”
Din păcate, cu privire la autori români contemporani, am din ce în ce mai rare motive să scriu cu titlu de recomandare. De aici și bucuria cu care o fac în cazul fostului meu coleg, scriitorul Răsvan Popescu, el însuși un personaj cu atât mai interesant, cu cât a reușit să se țină departe de ifosele, rătăcirile și blazările intelectualului de tranziție.
Recomandările noastre
