În timpul pandemiei Vladimir Putin pare să fi citit multă istorie

Într-un interviu dat presei ruse în 2014, moment în care războiul din estul Ucrainei se declanșase, Vladimir Putin a introdus un concept care a transformat acea criză într-un caz clasic de iredentism, amenințător pentru stabilitatea Europei în întregul său. Putin a invocat conceptul istoric de „Noua Rusie”.

În vara anului trecut, Vladimir Putin a publicat un eseu prin care cerea cu subiect și predicat crearea marelui imperiu slav. Sugerând că puterea asupra Ucrainei și Belarusului se află în cele din urmă între zidurile Kremlinului, el își prezenta în clar intențiile de a recupera ceea ce pierduse din greșelile sale anterioare.

Președintele rus este obsedat de Ucraina – sau, mai degrabă, de a pretinde că Ucraina nu există. În show-ul său anual din 30 iunie 2021, el susținea că „ucrainenii și rușii sunt un singur popor”, iar mai apoi, în eseul menționat, justifica această „convingere”, urmărind istoria comună a celor două țări.

Putin își începea povestea în Rusia antică, unde rușii, ucrainenii și belarușii au fost uniți printr-o singură limbă și după „botezul Rusiei” în religia ortodoxă – o singură credință până în secolul al XV-lea. Chiar și pe fondul fragmentării, scrie Putin, oamenii au perceput Rusia ca fiind patria lor comună. Potrivit acestei narațiuni, războiul polono-rus din 1605-1618 a fost, pentru popor, „eliberator”. Ucrainenii au fost „reuniți” cu restul poporului ortodox rus, formând „micuța Rusie”, iar cuvântul „Ucraina” a fost folosit pentru a însemna ceva de genul „la frontieră”.

Sferă de influență în Estul Europei

Procedând astfel, el a stabilit cadrul pentru următorii ani de competiție strategică între Rusia, Statele Unite și aliații săi din NATO. Vorbind la televiziunea rusă în iunie 2021, Putin a invocat conceptul istoric de „Noua Rusie” – o referire la o zonă de teritoriu cucerită de Romanovi în secolul al XVIII-lea din implozia Imperiului Otoman.

Mesajul a fost clar: prin această lentilă se va vedea de acum încolo întreaga geopolitică a regiunii. În urmă cu două secole, “Noua Rusie” acoperea aproximativ treizeci la sută din teritoriul ucrainean post-Război Rece, inclusiv Crimeea.

„Noua Rusie Plus” a lui Putin este acum în prim-planul acumulării de forțe militare ruse de-a lungul granițelor Ucrainei, fără a uita totuși și despre atacurile hibride lansate din Belarus împotriva Letoniei, Lituaniei și în special Poloniei, cu imigranți împinși spre perimetrul estic al NATO.

În mod clar, ne aflăm în al doilea, posibil decisiv, capitol al crizei ucrainene care va determina viitorul acestei țări și, prin extensie, echilibrul de putere în Europa. Putin nu se mai obosește să fie echivoc când vine vorba de relațiile cu Occidentul. El este hotărât să oblige Europa să revizuiască formula sferelor de influență, Rusia obținând în acest proces un vot cheie asupra problemelor economice și de securitate ale continentului.

Consolidarea militară evidentă a Rusiei de-a lungul granițelor Ucrainei cu aproximativ o sută șaptezeci și cinci de mii de oameni, este mesajul lui Putin către Statele Unite și aliații săi europeni. Este evident că Moscova este hotărâtă să folosească toate mijloacele politice, economice și militare de care dispune pentru a reconstitui o sferă de influență în jurul nucleului estic slav al fostului imperiu rus. În acest desen, Federația Rusă – înțeleasă ca și casa marilor ruși – va controla și/sau încorpora direct rușii albi (belaruși) și rușii mici (ucraineni). Pentru Putin, acest context neo-imperial va servi drept vehicul de necontestat al dominației ruse, restul Europei fiind transformată într-un spațiu în care interesele și prioritățile Moscovei trebuie întotdeauna luate în considerare.

Europei fiind transformată într-un spațiu în care interesele și prioritățile Moscovei trebuie întotdeauna luate în considerare.În acest proiect, Statele Unite și aliații săi ar trebui să accepte că NATO nu se va extinde niciodată în est. Vladimir Putin pare sigur că, curentele și diferențele din cadrul NATO dintre aliați, atunci când vine vorba de elemente precum politica energetică și de reînarmare, au creat o oportunitate de a juca decisiv și de a reuși. El pare sigur că geopolitica și geoeconomia, în Europa și în întreaga lume, s-au aliniat în prezent în favoarea Rusiei.

Trecutul care contează

Ultimele trei decenii de după Războiul Rece au fost o eră fără precedent de pace, stabilitate și creștere în Europa Centrală și de Est, care a dus la o modernizare rapidă a coridorului de la Marea Baltică la Marea Neagră. Aceste schimbări au fost facilitate de două fenomene interdependente, post-1991: în primul rând, expulzarea fizică a puterii militare ruse din regiune, în al doilea rând, ancorarea Europei post-comuniste în sistemul de securitate transatlantic.

Prima, a fost condiția sine qua non a acestei transformări, pentru că acum treizeci de ani, prima dată din 1945, Rusia și-a pierdut capacitatea de a influența Europa. Extinderea NATO și extinderea ulterioară a Uniunii Europene spre Est s-au dovedit a fi decisive, pentru că au exclus teama că acele state s-ar găsi într-o „zonă gri” sau un „pământ al nimănui” post-sovietic, care generează instabilitate și conflicte.

Moscova a decis încă din 2004 să renunțe la discuțiile de cooperarea cu Occidentul. În schimb, a pus în aplicare politici care sprijineau reîntoarcerea Rusiei spre politica europeană, nu în orice sens, ci prin aplicarea directă a puterii de stat. Cele două cicluri de modernizare militară a Rusiei încheiate pe fondul unei Europe care se dezarma rapid, au dezechilibrat capacitățile de apărare de-a lungul flancului estic în favoarea Rusiei. Decizia lui Putin, din 2008, de a împinge trupele ruse în Abhazia și Osetia de Sud, despărțind aceste provincii de Georgia, iar apoi în 2014 de a ocupa Crimeea, urmată de un război iredentist pentru provinciile din estul Ucrainei, a oprit efectiv extinderea NATO către est. Este grăitor cât de încrezător a devenit Vladimir Putin în ultima vreme că Occidentul va recunoaște sferele sale de influență, că aderarea la NATO a Georgiei și Ucrainei au fost aproape excluse prin acțiunile militare directe ale Rusiei, acum el cerând Occidentului să-i recunoască și public câștigul.

Pe măsură ce criza ucraineană continuă să evolueze, pare că obiectivul lui Putin nu este doar acela de a coagula vechiul nucleu imperial slav de est, ci de a obliga Occidentul să recunoască de facto sfera de influență a Moscovei în Europa de Est. Aceasta este ceea ce trebuie înțeles din mesajul Kremlinului ca NATO să renunțe la angajamentul din 2008 de a admite Georgia și Ucraina în alianță. Astfel, Rusia va domina din nou regiunea din afara flancului estic al NATO în urma ocupării estului Ucrainei și încorporării de facto a Belarusului în Federația Rusă, Republica Moldova putând și ea fi afectată. De fapt, Europa s-ar regăsi într-o perioadă anterioară, într-o paradigmă neo-imperială a sferei de influență, cu consecințe potențial devastatoare pentru NATO și solidaritatea aliată.

Nu în ultimul rând, dacă NATO și Statele Unite îi vor permite lui Putin să câștige pariul făcut cu istoria, următorul pas al Moscovei va fi, foarte probabil, să facă presiuni asupra statelor baltice, asupra Poloniei și României, cu scopul de a genera instabilitate în perimetrul NATO.