Pandemia de coronavirus scoate la iveală toată slăbiciunile sistemului economic și de gândire occidental și modul în care s-a predat Europa s-a predat Chinei cu mâinile legate.
Un editorial de André Grjebinne, economist și fost director de cercetări la Centrul de Cercetări Internaționale al Science-Po, pentru Le Figaro.
Îngrijorarea provocată de epidemia de coronavirus ar putea fi ocazia unei conștientizări a efectelor perverse ale unei globalizări scăpate de sub control.
Cum spunea Emmanuel Macron în discursul său din 16 martie:
„Ceea ce dezvăluie această pandemie este faptul că anumite bunuri și servicii trebuie puse mai presus de legile pieței. A delega altora alimentația noastră, protecția noastră, capacitatea noastră de a ne îngriji, modul nostru de viață, este în fond o nebunie.”
Dependența noastră, în primul rând față de China, în sectoarele cheie constituie efectiv o primejdie pe care a sosit momentul să o înțelegem.
Ea este cu atât mai dificil de combătut cu cât, la prima vedere, se înfățișează sub forma unor progrese purtătoare de avantaje pentru consumatori (medicamente și echipamente electronice mai ieftine, instalarea 5G etc.).
Descoperim acum că schimburile comerciale cu țările nedemocratice au aspecte politice și strategice foarte îngrijorătoare.
Până acum, globalizarea a fost percepută de țările occcidentale într-o mod esențialmente economic. China o privește însă în funcție de obiective mult mai diversificate.
Un raport al Senatului (francez), intitulat „Penurii de medicamente și de vaccinuri: Reașezarea eticii sănătății publice în centrul lanțului medicamentului”, dat publicității în octombrie 2018, punea accentul pe externalizarea crescută a capacităților de producție a medicamentelor și pe vulnerabilitatea franceză și europeană care decurgea.
Penurii de medicamente au apărut chiar și înainte de actuala epidemie.
Aceasta a dezvăluit mai ales lipsurile strigătoare la cer de materiale și echipamente medicale (gel hidroalcoolic, măști, kituri de testare, ventilatoare artificiale, respiratoare de reanimare etc.).
Majoritatea acestor produse nu mai sunt fabricate în Franța, ci importate mai ales din China.
Pandemia fiind una mondială, țările care le produc nu sunt în general dispuse să le exporte decât cu țârâita.
Însă, dincolo de asemenea episoade, este de temut că, în ipoteza unor tensiuni puternice cu Uniunea Europeană, China ar putea într-o zi să amenințe securitatea aprovizionărilor noastre cu medicamente indispensabile, precum paracetamol sau anumite remedii anti-cancer.
Într-un alt domeniu, dacă europenii vor decide să încredințeze Huawei echipamentele pentru instalarea rețelei de date fără fir 5G în țările lor, nu vor risca ei să deschidă Chinei posibilitatea de a le spiona companiile și cetățenii?
Ipoteză îngrijorătoare dar deloc imposibilă, dată fiind apetența liderilor chinezi de a organiza o supraveghere strictă a populației.
Nu a promulgat China în 2018 o lege care „dă dispoziție tuturor organizațiilor și cetățenilor de a sprijini, ajuta și participa la efortul național de informații”? Și nu prevede ea generalizarea, din acest an, a unui sistem de supraveghere totală a populației?
Serviciile de informații americane suspectează Huawei, pe care o acuză că este finanțată de serviciile de securitate chineze, că dorește să instaleze aparatură de supraveghere electronică în interiorul infrastructurilor 5G.
În mai 2019, Statele Unite au interzis companiilor sale să colaboreze cu grupul chinez, iar Google a decis să nu îi mai furnizeze sistemul său de exploatare Android.
În Uniunea Europene, comisarul european pentru Industrie, Thierry Breton, declara în ianuarie:
„Noi, în Europa, acceptăm pe toată lumea, dar avem reguli, iar acestea sunt clare, severe.”
În realitate, setul de instrumente elaborat de toate statele membre în colaborare cu Comisia Europeană conține anumite recomandări privind ceea ce trebuie făcut pentru eliminarea riscurilor specifice desfășurării unor infrastructuri ale rețele 5G, dar reglementările nu sunt obligatorii nici pentru țări, nici pentru operatori.
Ne putem de asemenea întreba în legătură cu oportunitatea transferului de informații științifice către China, ținând cont de întrepătrunderea dintre sectorul civil și cel militar.
Chestiunea se punea și în legătură cu oamenii de știință sovietici, care reușeau să obțină de la cercetătorii civili francezi, mândri să-și prezinte descoperirile, frânturi de informații care, puse cap la cap, permiteau accesul la realizări de vârf considerate secrete.
Acest transfer de date se practică la scară mare în favoarea Chinei, din cauza numărului mare de companii occidentale care cooperează cu companiile sale, a numărului mare de studenți în domenii științifice din Statele Unite și Europa, a organismelor precum asociațiile franco-chineze, fără a mai vorbi de Ministerul Securității Statului (MSSS), identificat ca fiind însărcinat cu spionajul economic și industrial.
La prima vedere, statele autoritare precum China par mai bine înarmate decât democrațiile liberale, atât pentru a face față unei crize grave, ca actuala pandemie, cât și pentru a-și asigura autonomia în sectoarele cheie.
El pot impune cu mai mare ușurință sacrificii populațiilor lor și stabili proiecte costisitoare și obiective strategice pe termen lung.
Comentatorii își reiau deja elogiile față de conducătorii chinezi pentru modul în care au acționat împotriva pandemiei.
Chiar dacă virusul a fost inițial detectat cu rapiditate la Wuhan, ne putem totuși gândi că reacțiile din China și din lume ar fi fost mai rapide și epidemia mai puțin gravă dacă liderii chinezi nu i-ar fi sancționat și redus la tăcere pe primii medici care au încercat să dea alarma, dezvăluind apariția simptomelor.
Ce încredere se poate acorda unei țări a cărei primă grijă este să ascundă adevărul poporului său și restului lumii, pentru ca apoi să rescrie istoria epidemiei, așa cum conducătorii chinezi au început deja să o facă?
Este timpul ca Uniunea Europeană să renunțe la o viziune prea teoretică a diviziunii internaționale a muncii.
În general, mai puțină naivitate, o viziune a nevoilor și intereselor noastre pe termen lung, o mai bună conștientizare a considerentelor strategice privind comerțul nostru cu țările ne-democratice, sunt cele care ar trebui să dicteze conduita liderilor europeni.