Un editorial de André Grjebinne, economist și fost director de cercetări la Centrul de Cercetări Internaționale al Science-Po, pentru Le Figaro.

Îngrijorarea provocată de epidemia de coronavirus ar putea fi ocazia unei conștientizări a efectelor perverse ale unei globalizări scăpate de sub control.

Cum spunea Emmanuel Macron în discursul său din 16 martie:

„Ceea ce dezvăluie această pandemie este faptul că anumite bunuri și servicii trebuie puse mai presus de legile pieței. A delega altora alimentația noastră, protecția noastră, capacitatea noastră de a ne îngriji, modul nostru de viață, este în fond o nebunie.”

Dependența noastră, în primul rând față de China, în sectoarele cheie constituie efectiv o primejdie pe care a sosit momentul să o înțelegem.

Ea este cu atât mai dificil de combătut cu cât, la prima vedere, se înfățișează sub forma unor progrese purtătoare de avantaje pentru consumatori (medicamente și echipamente electronice mai ieftine, instalarea 5G etc.).

Descoperim acum că schimburile comerciale cu țările nedemocratice au aspecte politice și strategice foarte îngrijorătoare.

Până acum, globalizarea a fost percepută de țările occcidentale într-o mod esențialmente economic. China o privește însă în funcție de obiective mult mai diversificate.

Un raport al Senatului (francez), intitulat „Penurii de medicamente și de vaccinuri: Reașezarea eticii sănătății publice în centrul lanțului medicamentului”, dat publicității în octombrie 2018, punea accentul pe externalizarea crescută a capacităților de producție a medicamentelor și pe vulnerabilitatea franceză și europeană care decurgea.

Penurii de medicamente au apărut chiar și înainte de actuala epidemie.

Aceasta a dezvăluit mai ales lipsurile strigătoare la cer de materiale și echipamente medicale (gel hidroalcoolic, măști, kituri de testare, ventilatoare artificiale, respiratoare de reanimare etc.).

Majoritatea acestor produse nu mai sunt fabricate în Franța, ci importate mai ales din China.

Pandemia fiind una mondială, țările care le produc nu sunt în general dispuse să le exporte decât cu țârâita.

Însă, dincolo de asemenea episoade, este de temut că, în ipoteza unor tensiuni puternice cu Uniunea Europeană, China ar putea într-o zi să amenințe securitatea aprovizionărilor noastre cu medicamente indispensabile, precum paracetamol sau anumite remedii anti-cancer.

Într-un alt domeniu, dacă europenii vor decide să încredințeze Huawei echipamentele pentru instalarea rețelei de date fără fir 5G în țările lor, nu vor risca ei să deschidă Chinei posibilitatea de a le spiona companiile și cetățenii?

Ipoteză îngrijorătoare dar deloc imposibilă, dată fiind apetența liderilor chinezi de a organiza o supraveghere strictă a populației.

Nu a promulgat China în 2018 o lege care „dă dispoziție tuturor organizațiilor și cetățenilor de a sprijini, ajuta și participa la efortul național de informații”? Și nu prevede ea generalizarea, din acest an, a unui sistem de supraveghere totală a populației?

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE