Se schimbă ceva într-un cuplu când între cei doi este o distanţă de cel puţin o generaţie?
Adrian Georgescu
Puterea de a îmbătrâni
Nu, nu e vorba de sex şi nici de „ce zice lumea“. Sau nu în primul rând. Este vorba mai ales de putere şi de exhibarea ei. Când cineva îşi alege un partener cu, să zicem, 30 de ani mai tânăr, vrea de obicei să transmită lumii că este „în putere“, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere material.
Ne puteți urmări și pe Google News
E vorba de acceptarea îmbătrânirii ca preambul al morţii. Nimeni nu vrea să îmbătrânească, însă tuturor ni se întâmplă. Într-o lume obsedată de performanţă şi de cultul propriului trup, vrem cu tot dinadinsul să ţinem pasul. Cursa nu se poartă însă cu ceilalţi, ci cu noi înşine. Un tip de 60 de ani gonind alături de o fetişcană într-o decapotabilă sau o femeie de aceeaşi vârstă îmbrăcată în fustă mini sunt orice, numai portrete ale tinereţii nepieritoare nu. Mai degrabă, caricaturi ale unei senectuţi pierdute pe drum. Nu este „trăieşte iute şi mori tânăr“ motto al generaţiei ajunse acum la vârsta a treia, ci mai degrabă „îmbătrâneşte iute şi trăieşte murind“. Da, există cazuri în care vârsta e o banală cifră, dar sunt excepţii. Cred că fiecare are nevoie de o oglindă în care să se privească. Uneori e posibil ca acest refuz al morţii să se petreacă natural, pentru că omul simte - cazul lui Chaplin sau al lui Anthony Quinn - că ea e departe. De cele mai multe ori însă presupun că e vorba de teama care ne transformă din fiinţe umane în colecţionari vanitoşi de fiinţe umane.
Elena Georgescu
Doar o cifră
Când vine vorba de dragoste, vârsta e doar o cifră. Ea nu te poate împiedica să simţi şi nu decide în locul tău pe cine să iubeşti. Cea care nu te lasă în pace e societatea cu mentalităţ ile ei. Când apare pe stradă un cuplu în care diferenţa de vârstă este evidentă, apar şi etichetele de genul „interesat“, „pedofil“, „vânător de avere“. Cineva va spune mereu că este ceva putred sau dubios, iar perechea este numită, în cel mai bun caz, excentrică. E ca şi cum nu am avea voie să ne îndrăgostim de o persoană din altă generaţie sau altă clasă socială, cu un alt statut sau de altă rasă, de parcă tot ce ne deosebeşte ar trebui să ne şi despartă. Sigur că diferenţa de vârstă poate implica deosebiri la nivelul ideilor, al valorilor sau al modului de viaţă, dar astfel de lucruri ameninţă orice cuplu.
Nu putem privi omul ca pe o maşină, judecându-i starea şi posibilităţile după kilometraj. Nu există scală pentru măsurarea iubirii, iar relaţia dintre doi indivizi nu respectă legile algebrei. În 1943, când Chaplin s-a căsătorit cu Oona O’Neill, mai tânără decât el cu 37 de ani, nu păreau să aibă multe în comun. În 1977, când Charlie a murit, aveau opt copii şi traversaseră împreună mulţi ani de iubire.
Ce e mai rău într-un cuplu? Cei doi soţi să fie separaţi de ani, dar să împărtăşească sentimente, sau să fie de aceeaşi vârstă, dar să se afle la distanţă de ani-lumină?
Puteţi comenta pe www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
