Aici, opiniile si comportamentele sunt in general diferite, in functie de sex.

Intre coperti

Se spune ca frumusetea e in ochiul care priveste, nu in ceea ce vede el. Din pacate, odata depasita copilaria, ne pierdem aceasta inocenta. Ochii cu care privim si cei care ne privesc devin atenti, aprigi si critici. Uneori, nici macar nu ne privesc, ci ne pandesc. De aceea, cred ca un lucru expus in societate e frumos atata timp cat partea lui urata este ascunsa. Si astfel ajungem la aparente. Pastrarea lor e un rau necesar.

Daca am spune tot ce gandim despre o persoana, probabil ca multe intalniri s-ar termina cu insulte sau pumni. Ne cenzuram nu cu scopul de a pacali, ci din bun-simt, instinct de conservare si de dragul imaginii pe care dorim s-o afisam. Plus ca sunt o gramada de lucruri care nu trebuie impartasite sau facute in public.

De exemplu, actul de a plange. Inmormantarile cu bocitoare si jeluiri sunt nefiresti tocmai din acest motiv: lacrima are nevoie de intimitate, nu de spectatori.  In afara de aceasta, exista si relatia dintre noi si mediul in care traim. Daca vrei sa ai loc in biblioteca, trebuie sa accepti copertile. Inveti regulile si te adaptezi.

Nu te duci la Ateneu in slapi, nu te certi cu sotul sau sotia in public, pentru ca asemenea manifestari nu sunt in primul rand exprimari exagerate ale libertatii individuale, ci feluri de a-i deranja pe ceilalti. Colectivitatilor nu le plac micile diferente, ci marile asemanari. Avem nevoie de aparente si ni le fabricam, pentru a putea trai unii cu  altii. Si pentru a putea sa ne privim cu ochi mai frumosi.

Calul si calaretul

Cand un cuplu se afla in societate, e ca o tara in miniatura, aflata sub continua observatie. De obicei, femeia este ministrul de externe, care leaga aliante si semneaza tratate, iar barbatul e comandantul armatei, gata sa combata si sa cucereasca teritorii. Cand o femeie se intalneste cu o alta pe strada, lucrurile stau cam asa:

(Spune) Draga, incredibil, nu-mi vine sa cred, cat ma bucur ca ne-am intalnit! ... (Gandeste) ... si am vrut s-o iau pe strada cealalta! ... (Spune) ... Vai, dar ce bine arati! Nu te-ai schimbat deloc in zece ani ... (Gandeste) ... cu exceptia fundului dublu, a ridurilor si a pungilor de sub ochi ... (Spune) Ce dor mi-a fost de tine! ... (Gandeste) ... ca de o durere de cap ... (Spune) Ultima oara ne-am vazut la petrecerea lui Vali ... (Gandeste) ... cand i-ai facut ca o nesimtita ochi dulci prietenului meu. Cand doi barbati se intalnesc, e cam asa: (Spune) Viorele, tu esti? Bai, de cand nu ne-am mai vazut? Hai sa bem o bere! (Gandeste) Viorele, tu esti? Bai, de cand nu ne-am mai vazut? Hai sa bem o bere! Da, stiu, e o generalizare stupida, dar asa suntem noi, barbatii, simplificam lucrurile.

E rolul femeilor sa le complice. Talleyrand spunea: „Anglia si Franta trebuie sa fie legate intre ele precum calul si calaretul. Totul e sa nu fii calul”. Napoleon ce-a avut de spus a spus cu sabia si, bineinteles, pana la urma a pierdut. Dar cati mai stiu astazi ca Talleyrand - care a servit trei regi, o republica si-un imparat - a fost ministrul de externe al lui Napoleon?

Puteti comenta pe www.adriangeorgescu.ro