Cine a rezistat mai bine trecerii timpului: "masculul alfa" sau "femeia beta" din seriile "Indiana Jones" şi "Sex and the City"?
Elena Georgescu
Cu mâna goală
Să admitem că "Sex and the City" este un film prost, că femeia nu se mai vede în spatele accesoriilor, a fardului şi a unei atitudini nepotrivite în faţa înaintării în vârstă. Dar cum înfruntă trecerea timpului eroii masculini în timp ce noi ne lăsăm păcălite de aceste iluzii? Mai rău.
În ultimul (sper) "Indiana Jones", un sexagenar bine întreţinut şi ferchezuit se caţără sprinten pe liane, face cascadorii pe motociclete şi se bate cu îndemânarea de acum un sfert de veac. Nu, între timp nu a băut din Sfântul Graal, doar s-au perfecţionat trucajele pe calculator. Datorită acestui rol, Ford a fost numit membru de onoare al consiliului de conducere al Institutului de Arheologie din America. Presupun că nu abilitatea actorului în a face diferenţa dintre un vas din China antică şi unul din civilizaţia Maya a contat aici. Indiana Jones e mai mult decât un personaj, reprezintă un ideal de imaturitate al congenerilor săi, care tare ar mai colinda prin lume din faţa televizorului. "Sex and the City" nu tratează în primul rând goana după împlinire, bărbaţi sau haine, ci relaţia de prietenie dintre patru femei, ce rezistă în ciuda trecerii anilor.
Cu tot aerul mercantil, multe teme serioase ale lumii contemporane sunt puse în discuţie: singurătatea, cancerul, homosexualitatea, relaţia cu părinţii, dorinţa de a avea copii. În acelaşi timp, din toate aventurile sale, bătrânul Indy se întoarce aşa cum a plecat: rânjind, cu mâna goală, fără să fi învăţat nimic. Adrian Georgescu Nefericire cu pantofi
Despre "Sex and the City", Jay Leno spunea: "Două lucruri m-au împiedicat să-l văd: testiculele". Însă filmul nu e doar reflectarea unui mod de viaţă feminin inaccesibil înţelegerii masculine, ci mai degrabă o banalizare a Evei moderne. Nici serialul, nici filmul nu redau felul de a fi al femeii dintr-un mare oraş, ci mai degrabă îl modelează. Fiecare spectatoare trebuie să se recunoască într-unul dintre cele 4 personaje, numai că pe acestea le salvează de singurătate scenaristul, în timp ce îmbătrânirea din viaţă nu are happy-end. Dacă te comporţi aşa, chicotind la aproape 50 de ani ca o puştoaică, rămâi în general singură, cu un dulap plin cu pantofi.
Cu toate deosebirile dintre ele, Carrie, Samantha, Charlotte şi Miranda ajung în final mereu în acelaşi loc: la shopping. Acesta e scopul celor care au făcut filmul: "Oricum aţi fi, fetelor, cumpăraţi!". Louis Vuitton nu este în primul rând un fabricant de poşete mult prea scumpe, ci un fin cunoscător şi psihoterapeut al femeii moderne.
Prin comparaţie, "Indiana Jones şi regatul craniului de cristal" e doar un film prost, nu însă şi unul perfid. Are măcar o doză de autoironie şi e în mod evident o ficţiune. Ştiţi ceva? Eu cred că Indy, dacă trecea pe lângă cele patru "puştoaice", nu le arunca nicio privire. Prefera să se afunde în junglă, în căutarea unor antichităţi mai interesante. Puteţi comenta pe www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
