Războiul rusesc împotriva Ucrainei a aprins un fitil numit ''dezordine mondială''. Nu-i cunoaștem caracteristicile, dar știm că ordinea mondială de după Războiul Rece a luat sfârșit şi că acum am intrat într-o ''terra incognita'', mai ales pentru Europa. Dar să vedem mai bine cum stau lucrurile.
Războiul rusesc împotriva Ucrainei pare să nu aibă o cale de ieșire. Rusia și Ucraina au mijloacele necesare pentru a nu pierde, dar nu au mijloacele pentru a câștiga. Fiecare act, a uneia sau a celeilalte țări, produce contrareacții, echivalente și opuse. Dacă Putin decide să folosească arme atomice, acea decizie va declanșa o reacție militară atât de puternică din partea NATO, încât îl va anihila. Rusia controlează 11% din teritoriul ucrainean, dar controlul său este amenințat de sabotajul ucrainean care este continuu. Sancțiunile economice împotriva Rusiei duc la recesiunea acestei țări, numai că Rusia a găsit căi și țări pentru a le eluda.
Uciderea civililor ucraineni (probabil între 7 și 10 mii, ca să nu mai vorbim de masacrele de care aflăm zilnic), sau distrugerea a circa 40% din capacitatea energetică a Ucrainei, din cauza bombardamentelor rusești nediscriminatori, nu au subminat determinarea ucrainienilor de a lupta. Aproximativ 13,4 milioane de ucraineni au fost constrânşi să-și părăsească țara, fapt care a extins rețeaua europeană de solidaritate în favoarea lor.
În fața acestei situații, s-a încercat găsirea unei soluții. În urmă cu trei zile, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, 141 de țări au votat o moțiune prin care se cere Rusiei ''să-și retragă imediat trupele de pe teritoriul Ucrainei'', o condiție pentru deschiderea negocierilor de pace, numai că șapte țări (Rusia, Belarus, Coreea de Nord, Eritreea, Nicaragua, Siria, Mali) au votat împotrivă și 32 s-au abținut (inclusiv China, India și Pakistan). A doua zi, China a prezentat o propunere de rezolvare a crizei ucrainene, însă este puțin probabil să fie acceptată. Rezoluția cere ca ''suveranitatea, independența și integritatea teritorială a tuturor țărilor'' să fie respectate (de parcă Rusia și Ucraina ar fi încălcat ambele acest principiu), sau cere ''abandonarea mentalității Războiului Rece'', conform căreia ''securitatea într-o regiune se obține prin întărirea, sau extinderea blocurilor militare'' (de parcă NATO ar fi invadat, sau amenințat Rusia, aşa cum susţine cea mai banală narațiune antiamericană). În realitate, China este interesată de stabilitatea comerțului internațional şi nu de rezolvarea războiului din Ucraina. Există o nevoie larg răspândită ca războiul să fie oprit, însă nimeni nu știe cum să procedeze, potrivit ilsole24ore.com
Nici Europa nu știe cum să o facă, deși războiul este la ea acasă. Europa (Uniunea Europeană și Regatul Unit) s-a arătat unită în ''reacție'' (la agresiunea rusă), dar mai puțin în ''acțiune'' (găsirea unei soluții la agresiunea rusă). Ar fi o greșeală să subestimăm rolul pe care l-a jucat în apărarea integrității teritoriale ucrainene și a suveranității sale democratice, dar ar fi o greșeală şi să supraestimăm acest rol. În special, UE s-a prezentat nepregătită la momentul ''reîntoarcerii istoriei'', pentru că era de mult convinsă că istoria s-a încheiat. De-aici au apărut şi diviziunile despre felul în care se poate ieşi din război. Axa franco-germană urmărește perspectiva dialogului cu Rusia lui Putin, o perspectivă rezonabilă pe termen mediu (în condițiile în care Rusia este aproape de casă), dar mai puțin rezonabilă pe termen scurt (în condițiile în care Rusia nu vrea să ''danseze tango cu noi"). Formatul București 9 (Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia), care s-a întâlnit în urmă cu câteva zile fără Ungaria, urmărește perspectiva umilirii militare a Rusiei lui Putin, o perspectivă de înțeles pe termen scurt (dată fiind agresivitatea acestuia din urmă) dar mai puțin comprensibilă pe termen mediu (în condițiile în care o Rusia umilită ar constitui o sursă constantă de instabilitate pentru întregul continent). Ideea este că aceste două perspective, ambele parțiale, nu au un loc (un for) unde să se recompună democratic. Puterea de veto paralizează Consiliul European al Șefilor de Guvern, Parlamentul European este exclus din politicile de securitate, iar Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate este lipsit de putere efectivă. Formatul București 9 nu are resurse (economice, politice, culturale) pentru a exercita un rol de conducere în cadrul UE, iar axa franco-germană (care are acele resurse) nu poate exercita acest rol din cauza egoismului său național și a revendicărilor sale hegemonice. În consecință, politica de securitate continuă să fie decisă în cadrul NATO unde ''cine contribuie cel mai mult, contează cel mai mult''. Din fericire pentru noi, președintele Biden este un lider democrat care acționează ca șeful unei alianțe a democrațiilor, însă cu toate acestea, perspectiva sa asupra securității europene reflectă în mod necesar viziunea Washingtonului. Motiv pentru care în urmă cu câteva zile, a zburat la Kiev și la Varșovia, fără a face nicio oprire la Bruxelles (sau la Londra).
(Traducerea Rador)