Al Treilea Război Mondial se desfăşoară deja, și nu doar pentru că Papa Francisc o spune de opt ani ("Am intrat în al Treilea Război Mondial, doar că se desfăşoară pe bucăți, pe capitole", 18 august 2014).
Desigur că ochii noștri sunt ațintiți asupra invaziei rusești a Ucrainei, însă conform Armed Conflict Location and Event Data Project (ACLED), în prezent, în lume sunt în plină desfăşurare cel puțin 59 de conflicte. Există crize care se prelungesc de zeci de ani, precum cea dintre Israel și Palestina, care a izbucnit din nou în ultimele săptămâni.
Există războaie sângeroase care implică puteri mondiale și regionale, cum ar fi cele din Siria și Yemen. Există focare locale – numeroase în Africa – care ascund adesea interese economice și strategice îndepărtate. Ale chinezilor de exemplu, dar și ale europenilor, cum ar fi tragedia fără sfârșit din Congo, unde cursa armată pentru a acapara minele de aur, de diamante și alte minerale esențiale pentru producția de smartphone-uri și alte dispozitive tehnologice a făcut deja 10 milioane de victime, în tăcerea opiniei publice mondiale.
FQ MillenniuM, revista lunară condusă de Peter Gomez, în noul număr de sâmbătă 14 mai, povestește cel mai important dintre aceste conflicte, tot prin vocea operatorilor umanitari implicaţi pe terenul de luptă, scriu cei de la Il Fatto Quotidiano.
"Lasă de gandit faptul că Emergency a ajuns în Afganistan în 1999, cand talibanii se aflau la putere, iar acum, în 2022, situaţia este aceeași", a spus Luca Radaelli, care a condus ani de zile spitalul din Kabul gestionat de ONG-ul milanez. În Mali, civilii sunt masacrați în numele luptei împotriva terorismului islamic, o luptă condusă printre alții de mercenarii grupului pro-putinian Wagner, pe care i-am cunoscut pe pământul ucrainean. Human Rights Watch atribuie lor și armatei maliene masacrul a cel puțin 300 de civili din Moura.
"În lupta împotriva terorismului, dacă se apelează doar la opțiunea militară, fără a lucra la acele rădăcini care îl alimentează, nu este suficient, dimpotrivă, produce pagube", comentează Mario Raffaelli, fost președinte al ONG-ului Amref. "Situațiile de sărăcie și fracturile sociale ajung să devină bazinele în care se duc fundamentaliștii pentru a-și racola noi adepţi". La porțile Europei, continuă criza din Nagorno-Karabach, unde Rusia sprijină Armenia și Turcia sprijină Azerbaidjanul. Și acestea sunt doar câteva dintre conflictele povestite de FQ MillenniuM, semnate de reporterul Christian Elia.
Indiferent de felul în care s-ar sfarşi conflictul în Ucraina, "al treilea război mondial" va duce la o nouă ordine globală. În această etapă, puterile autoritare sunt cele care dictează agenda. China, spune Gabriele Battaglia, vizează o modalitate multipolară în care toată lumea să poată face afaceri cu toată lumea, fără ca nimeni să pretindă dreptul de a-şi băga nasul în casa altora în ceea ce privește regimul politic, democrația, respectul pentru drepturile omului.
Din acest motiv, Beijingul nu a prea a digerat invazia Ucrainei decisă de Putin, în timp ce a început deja dialogul chiar și cu guvernul afgan al talibanilor jigniți. Și între timp, pe lângă Africa, a pus mâna și pe economia Americii de Sud, cândva curtea din spate a Statelor Unite, spune Gabriella Saba. Foarte diferită viziunea Rusiei, povestită de Leonardo Coen, care urmărește destabilizarea democrațiilor occidentale și care a decis deja în 2007, prin Putin, că "lumea unipolară este moartă, trăim acum într-o lume multipolară și Statele Unite nu mai sunt jandarmii lumii".
S-ar putea ca inevitabil, democrațiile să se prezinte la masa noii ordini mondiale cu viziuni mai puțin clare. Statele Unite, scrie Roberto Festa, încearcă să mențină o "hegemonia liberală" folosind mai puține arme, mai multă diplomație și mai multe presiuni economice, însă au în stomac presiunile populiste și suverane iar spectrul unui Trump care va recandida la alegerile prezidențiale din 2024 face ca viitorul să pară foarte incert.
Și Europa? Dependentă de alte puteri, lipsită de o politică și de o apărare comună, riscă să fie extrem de fragilă. Iar invazia Ucrainei, cu consecințele pe care le vedem asupra aprovizionării cu energie și asupra economiei în general, a înrăutățit situația. Atât de mult încât un expert precum Francesco Strazzari de la Scuola Sant'Anna din Pisa se întreabă ce s-ar întâmpla dacă de la Kremlin vor sosi "propuneri acceptabile pentru cele 27 de state membre, dar nu şi pentru Washington. În acest caz, ar fi posibilă o fractură mai ales din cauza faptului că proiectul european de autonomie energetică nu este fezabil pe termen scurt". (RADOR)