Joe Biden, președintele SUA, avea o cu totul altă percepție asupra unui război, înainte de conflictul militar din Ucraina. Oficialul avea în minte ideea că marea luptă a acestui secol se va purta între democrațiile și autocrațiile lumii. Totuși, Vladimir Putin vede lucrurile diferit, războiul comandat de el având concepte etno-naționaliste.

Viziunea lui Joe Biden de tip „democrații contra autocrații” scapă din vedere o sursă mai întunecată a războiului, cu rădăcini adânci în istoria și gândirea rusă. Oficialul american avea în minte ideea că marea luptă a acestui secol se va purta între democrațiile și autocrațiile lumii.

Când a pornit la război contra Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin era mânat de un alt concept: etno-naționalismul. Conform acestuia, națiunea și identitatea sunt bazate pe limbă, cultură și sânge - o ideologie colectivistă cu rădăcini profunde în istoria și gândirea rusă.

Liderul de la Kremlin a declarat în repetate rânduri faptul că Ucraina nu este un stat autentic, și că ucrainenii nu sunt un popor adevărat, ci sunt de fapt ruși, parte a unui nucleu slavic care mai include și Belarusul.

„Putin vrea să consolideze frontiera «civilizațională» a Rusiei, după cum o denumește el, iar el realizează acest lucru prin invadarea unei țări europene suverane”, a declarat Ivan Vejvoda, de la Institute of Human Sciences din Viena.

Cum vede Vladimir Putin războiul din Ucraina

Ivan Krastev susține că, din această perspectivă, războiul este unul de recolonizare, de capturare a unor teritorii deținute de imperiul rus și de URSS. „Chiar și dacă Ucraina ar fi fost autocrată, ea nu ar fi fost tolerată de Putin”, a afirmat el. „El reconsolidează naționalismul imperial.” Dacă Putin a început ca un „om sovietic, un colonel roșu, el atacă acum URSS în calitatea ei de opresoare a poporului rus. Pentru el, acesta e un război identitar”, a declarat Krastev, președinte al Center for Liberal Strategies din Sofia.

Din perspectiva opozanților lui Putin din Ucraina și Occident, națiunile sunt clădite pe responsabilitate civică, pe stat de drept și pe drepturile indivizilor și minorităților, între care libera exprimare și alegerile libere.

„Ceea ce face Rusia aici nu este doar să poarte război împotriva unei țări nevinovate”, a declarat Timothy Snyder, un profesor de la Universitatea Yale care a scris mult pe tema Rusiei și Ucrainei, ci Putin atacă premizele unei Europe pașnice care respectă frontierele, suveranitatea națională și instituțiile multilaterale.

„Conducerea rusă distruge în mod deliberat structura lingvistică și morală din care ne inspirăm după cel de-al doilea război mondial”, a afirmat el.

În substratul războiului se află o ciocnire a sistemelor politice, „un război contra democrației liberale” și a dreptului Ucrainei la autodeterminare, a declarat Nathalie Tocci, directoare a International Affairs Institute din Italia. Însă aceasta e numai o parte dintr-un conflict și mai amplu, afirmă ea, întrucât Putin încearcă să schimbe înțelesul conceptului de suveranitate.

„El se întoarce la o viziune periculoasă, etno-naționalistă și iredentistă cu privire la suveranitate și autodeterminare”, a declarat Tocci, potrivit nytimes.com.

Ivan Vejvoda, de la Institute of Human Sciences din Viena, sârb de origine, observă că conceptul de etno-naționalism a fost manipulat și de fostul conducător sârb Slobodan Miloșevici, care susținea că vechea Iugoslavie le-a reprimat sârbilor identitatea și ambițiile. Iar dacă Miloșevici s-a folosit de asemenea argumente din cinism politic, Putin pare să le-a absorbit fără rezerve.

Ideea că Rusia este o civilizație distinctă de Occident, cu care se află în competiție, datează de secole și o regăsim în rădăcinile creștinismului ortodox și în conceptul „celei de a treia Rome” reprezentată de Moscova, succesoare a Romei originare și a Constantinopolului. Snyder a examinat sursele unui curent denumit de el „fascism creștin rus”, printre care îl regăsim pe Ivan Ilîin, un scriitor născut în 1883, care considera că salvarea va veni de la un stat totalitar condus de un individ virtuos.

Liderul de la Kremlin împărtășește ideilor unor mari scriitori și istorici

Ideile scriitorului Ivan Ilîin au fost îmbrățișate de Vladimir Putin și cercul său de securiști, însă și de alții precum Iuri Kovalciuk, care a fost caracterizat recent de Mihail Zîigar (fost editor la canalul independent de știri TV Rain), drept „un ideolog care subscrie unei viziuni despre lume ce combină misticismul creștin-ortodox, teorii ale conspirației anti-americane și hedonismul”.

Liderul de la Kremlin a fost impresionat și de ideile lui Lev Gumilev, un istoric și etnolog sovietic care promova „eurasianismul” drept antidot la influența europeană, cât și de ale lui Aleksandr Dughin, care a dezvoltat conceptul celui dintâi pentru a promova o viziune ultranaționalistă privind destinul Rusiei, anume de imperiu conservator aflat într-un conflict perpetuu cu lumea occidentală liberală. Despre ei a scris Charles Clover în remarcabila sa carte „Black Wind, White Snow: The Rise of Russia’s New Nationalism” [„Vânt negru, zăpadă albă: Ascensiunea noului naționalism al Rusiei”].

Dughin, care face campanie de multă vreme pentru reanexarea Ucrainei, e numit uneori „filozoful lui Putin”. El declara în 2014: „Numai după restaurarea acelei Rusii Mari care este Uniunea Eurasiatică vom putea noi deveni un jucător global credibil”. Tot el a calificat revolta ucraineană din același an împotriva influenței rusești „o lovitură de stat a SUA” și o tentativă a Vestului de a opri „progresul integrării rusești”.

Vest-europenii au făcut față în alt mod eșecului propriilor imperii, unindu-și statele naționale slăbite într-o Uniune Europeană, în parte și pentru a constrânge naționalismul agresiv. „UE a fost transformarea prin care au trecut imperiile eșuate, disperate să găsească ceva nou”, a declarat Pierre Vimont, fost ambasador francez în SUA, acum la Carnegie Europe - ceva mai sigur și mai puțin predispus la război.

Vladimir Putin vede conceptul la naționalizare bazat pe etnie și autocrație, în contrast cu ideea occidentală a statului multinațional construit pe baza responsabilității civice, a statului de drept și a drepturilor individuale. Nu sunt puțini cei care argumentează că pentru a fi american e suficient să juri credință drapelului, să te conformezi legislației și să-ți plătești impozitele.

China, cealaltă mare autocrație în viziunea lui Biden, e construită pe idei etno-naționaliste similare: anume că toți chinezii fac parte din aceeași națiune, că minoritățile precum uigurii sunt inferioare și periculoase și că secesiunea iluzorie a Taiwanului e o crimă istorică ce trebuie îndreptată. Până și India, o mare democrație, a fost târâtă într-un etno-naționalism cu tentă hindusă de premierul Narendra Modi. În Turcia, președintele Recep Tayyip Erdogan a reconstituit povești istorice despre Imperiul Otoman și concomitent a acționat în solidaritate cu popoarele turcice din Azerbaijan, Nagorno-Karabah și Asia Centrală.

Planul lui Putin de a invada Ucraina nu merge bine

Spre surprinderea liderului de la Kremlin, războiul etno-naționalist nu merge conform planului, desfășurându-se ca o înaintare anevoioasă și sângeroasă mai degrabă decât ca un triumf fulgerător. În definitiv, prezentarea războiului drept unul între civilizații le creează tot felul de dificultăți invadatorilor ruși: dacă rușii și ucrainenii sunt un singur popor, așa cum insistă Putin, atunci rușii trag în frații și surorile lor.

„Nu le vine ușor acelor copii să omoare ucraineni, care arată ca ei și vorbesc o limbă similară”, a declarat Krastev. „Cu cecenii a fost mai ușor”, fiind un popor non-slav din Caucaz cu care Rusia se luptă încă de la Ecaterina cea Mare.

Marea dezamăgire a lui Putin, afirmă Krastev, a fost să descopere că cetățenii ucraineni de etnie rusă luptă împotriva armatei lui. Până și oligarhii lui ucraineni preferați, Rinat Ahmetov și Dmitro Firtaș, „și-au descoperit brusc patriotismul”.

Putin a lucrat de asemenea la construcția unei societăți mai militariste, bazată pe mândria Rusiei de a fi înfrânt Germania nazistă în așa-numitul „Mare Război Patriotic”. Însă acum Ucraina, care a luptat și ea și a suferit sub naziști, folosește aceleași metafore împotriva invadatorilor ruși. Pentru ucraineni, afirmă Krastev, „acesta e propriul lor Mare Război Patriotic”, potrivit Rador.