Puterea de la Beijing încearcă să controleze criticile privind gestionarea epidemiei. Un exercițiu periculos, care-l pune în dificultate pe președintele Xi Jinping
La două săptămâni după ce orașul Wuhan (epicentrul epidemiei cu coronavirus) și provincia Hubei au intrat în carantină, epidemia de pneumonie virală în China ia un caracter politic.
Un val de tristețe și revoltă a izbucnit pe rețelele sociale după anunțul morții lui Li Wenliang, primul doctor care a tras semnalul de alarmă cu privire la noul coronavirus și pericolul propagării acestuia. O acțiune pentru care a fost convocat la poliție și acuzat că „răspândește zvonuri”.
Doctorul Li a fost obligat ulterior să semneze o autocritică în care promitea să nu mai comită „acțiuni contrare legii”. Li Wenliang s-a întors la muncă dar a contactat virusul, pierzând lupta cu viața la doar 34 de ani.
Dar, în fața expansiunii rapide a epidemiei pe teritoriul țării, Beijing a făcut pasul înapoi. Justiția a trebuit să-l reabiliteze pe Li Wenliang, împreună cu alți șapte medici lansatori de alerte.
Astfel că Li devine un erou național, în fața responsabililor locali acuzați că au ascuns primele indicii ale epidemiei. După moartea sa, puterea de la Beijing a anunțat deschiderea unei anchete, pentru a evita alte critici.
Un marșarier care ilustrează că Partidul Comunist Chinez a acționat defazat în gestiunea internă a crizei. Însă, Partidul nu greșește. E scris în Constituția Chinei. Unde este înscrisă și ideologia președintelui țării, Xi Jinping.
„Autoritățile chineze s-au folosit de Li Wenliang și de alți șapte medici pentru a pune în scenă capacitatea statului de a reveni asupra unei decizii a autorităților locale. Strategia este de a arunca vina pe autoritățile locale”, a declarat pentru L'Express Antoine Bondaz, specialist al Fundației pentru Cercetări Strategice (Franța), specialist sinolog.
„Însă, Li a decedat devenind astfel un simbol al disfuncțiunilor guvernării și al consecințelor cenzurii”, adaugă el.
Pentru că, de la debutul epidemiei, mai multe elemente au subminat versiunea autorităților de la Beijing.
La sfârșitul lunii ianuarie, spre exemplu, primarul din Wuhan, Zhou Xianwang, a declarat, în cadrul unui interviu televizat, că a difuzat cu întârziere informații despre noul coronavirus pentru nu a primit verde de la puterea centrală.
Ceea ce este important pentru autorități este să „Wuhanizeze” criza.
Pentru că, dacă puterea de la Beijing este responsabilă de gestiunea proastă a crizei, atunci președintele Xi Jinping va fi direct vizat. Invers, aruncând vina și criza pe umerii autorităților locale, partidul își păstrează reputația. O situație tipică în regimurile controlate de partidele comuniste.
Nu partidul greșește, ci autoritățile care nu au știut cum să pună în practică directivele. Nici când aceste directive s-au dovedit aberante sau imposibil de îndeplinit, partidul a fost mereu deasupra oricărei îndoieli.
Și, în secunda doi, cei ce nu au îndeplinit sarcinile deveneau „sabotori”, plătind deseori cu viața sau cu gulagul.
Însă această strategie fățarnică și-ar putea atinge repede limitele în condițiile în care epidemia s-a propagat de-a lungul țării și mai multe orașe din estul Chinei au pus în practică restricții de deplasare.
În „banca acuzaților” se află și Statele Unite. Săptămâna aceasta, China a acuzat Washingtonul că „creează și răspândește panică” pentru că a interzis intrarea pe teritoriul american a tuturor ne-rezidenților care sosesc din China. „Guvernul SUA nu ne-a oferit încă nici un ajutor substanțial”, a declarat Hua Chunying, un purtător de cuvânt al diplomației chineze.
„Deturnarea atenției către o țară străină poate funcționa la început, dar nu și pe termen lung”, notează Antoine Bondaz. De fapt, întreaga strategie de comunicare a Beijing-ului pare defectuoasă. Dacă, la nivel internațional țara încearcă să joace cartea transparenței, în special asociind OMS în combaterea epidemiei, pe plan național deciziile sunt mult mai ezitante.
Astfel, la 20 ianuarie, televiziunea de stat a informat că președintele Xi Jinping a dat instrucțiuni clare: să împiedicăm cu fermitate răspândirea epidemiei. Ulterior, subiectul nu a mai fost abordat de liderul de la Beijing în condițiile când primele măsuri de izolare erau deja puse în practică în Wuhan.
La 22 ianuarie, Xi apărea, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pe prima pagină a Cotidianului Poporului, organul de presă oficial al puterii, în timpul unei deplasări în Yunnan, în ajunul Anului Nou Chinezesc.
Xi a trebuit să aștepte 24 ianuarie pentru ca o ședință a Comitetului permanent al Biroului politic al Partidului Comunist (comitet format din șapte persoane care, practic, conduc China) să aibă loc.
„Guvernul chinez tatonează realitatea și nu știe cum să gestioneze această criză pe plan intern”, estimează Antoine Bondaz. Rezultatul este că cenzura funcționează la viteză maximă.
„Există foarte multă cenzură pe rețelele sociale. Numeroase conturi WeChat au fost suspendate pentru că au transmis critici la adresa puterii centrale”, a declarat Zhifan Liu, corespondentul L'Express în China.
În timp ce presa oficială s-a concentrat pe vești positive și pe hipermediatizarea construcției unui spital cu 1000 de paturi în 10 zile, la Wuhan, al cărui șantier era vizibil 24 de ore din 24 pe Internet.
Însă, apreciază observatorii, puterea de la Beijing se expune la o criză politică majoră.
Cu atât ea va dura mai mult, cu atât impactul va fi mai puternic iar artificiile în materie de comunicare nu vor mai ajuta: oamenii vor pune la îndoială capacitatea regimului de a gestiona criza generată de noul coronavirus.
Mai rău, criza sanitară începe să fie însoțită de o încetinire a economiei, în numeroase provincii majoritatea companiilor și uzinelor încetându-și activitatea.
Gigantul auto japonez Toyota a anunțat vineri un nou report de o săptămână a reluării producției în uzinele sale din China, deja suspendată până la 16 februarie inclusiv.
Or, conjugarea factorilor sanitar și economic are toate datele să devină un impact politic la vârful ierarhiei de la Beijing.