Partidul Libertății din Austria și liderul acestuia, Herbert Kickl, și-au tot consolidat sprijinul condamnându-i pe imigranți și penetrând totodată politica de centru a țării.

FPÖ, pe cale să conducă Austria

Partidul politic pe cale să conducă Austria va introduce această țară deja conservatoare în grupul unor state orientate deja spre o politică europeană de extremă-dreaptă.

Partidul a cochetat cu sloganurile naziste și a discutat amical cu Rusia, atrăgându-și oprobiul unor organizații ale supraviețuitorilor holocaustului.

Partidul a pedalat pe niște promisiuni vizând deportarea imigranților și interzicerea oricăror organizații politice legate de Islam.

În această săptămână, Partidului Libertății, cunoscut sub inițialele FPÖ, și înfocatului său lider, Herbert Kickl, li s-a oferit șansa de a forma o coaliție guvernamentală după ce eforturile vizând împiedicarea accesului lor la putere au eșuat.

FPÖ e un partid vechi în Austria

Dacă ei vor reuși să formeze un guvern, asta ar șoca sistemul politic austriac și ar însemna o nouă lovitură pentru Europa Occidentală, unde niște partide asemănătoare de extemă-dreaptă sunt în ascensiune în Franța, în Germania și în alte țări.

Dar asta nu ar fi o surpriză.

Ascensiunea Partidului Libertății survine după niște ani în care politica austriacă de extremă-dreaptă a fost tot mai mult acceptată.

Ascensiunea sa a fost ajutată de niște scandaluri și de niște schimbări ideologice intervenite în sânul unui partid conservator mai de centru care a condus guvernele austriece în 15 dintre ultimii 25 de ani.

Sprijinit de tineri

Spre deosebire de Germania vecină, unde toate celelalte partide au refuzat să primească partidul populist de dreapta Alternativa pentru Germania în coaliția federală de guvernământ, în Austria, alte partide i-au permis Partidului Libertății să participe ani de zile la guvernare în calitate de partid minoritar.

Partidul Libertății și-a sporit aderența la ultimele alegeri printr-un mesaj împotriva guvernării actuale, mesaj care îi condamnă pe imigranți, critică restricțiile pe tema Covidu-ului, Uniunea Europeană și sprijinul acordat Ucrainei împotriva invaziei rușilor.

Partidul a obținut sprijinul muncitorilor calificați, pe cel al absolvenților universitari și, cel mai important, pe cel al femeilor.

La alegerile pentru Parlamentul European din această vară, el a fost cel mai popular partid printre alegătorii austrieci sub 35 de ani.

„Ideea potrivit căreia FPÖ ar fi cumva un tabu politic, ei bine, această idee a dispărut deja de multă vreme”, afirmă Laurenz Ennser-Jedenastik, analist politic de la Universitatea din Viena.

Stânga radicală a adus FPÖ la putere în Austria, prima dată

Partidul Libertății a fost înființat în anii ’50 de foști membrii ai SS – forțele paramilitare naziste. În primii ani, a trecut neobservat în general, dar, treptat, el a intrat în arena politică obișnuită.

Partidul a intrat pentru prima oară în guvernul național, alături de social-democrați, în 1983, iar de atunci a făcut parte din patru coaliții de guvernământ, cea mai recentă fiind cea din urmă cu șase ani.

El este activ și la nivel de stat și face parte din coaliția majoritară din nouă landuri austriece.

Până spre sfârșitul anilor ’80, Partidul Libertății era un partid mic, elitist, în general asociat cu anumite ‘frății’ universitare.

Un nou lider, JÖrg Haider, a atras mai mulți alegători adoptând o retorică dură la adresa imigranților.

FPÖ sub conducerea lui Kickl

Acest demers a devenit punctul central al noului partid, întărit și intensificat de Kickl, care, la începutul carierei sale, îi scria lui Haider discursurile.

Kickl a adus în partid niște sloganuri tot mai provocatoare, inclusiv xenofobul slogan “Sânge vienez – prea mulți străini nu fac bine nimănui”.

În 2017, Partidul Libertății a intrat într-un guvern de coaliție alături de Partidul Popular.

Karin Kneissl, pe atunci, ministru de externe din partea Partidul Libertății, a fost mult criticată pentru că, în 2018, a dansat cu președintele Rusiei, Vladimir Putin.

Ulterior, ea a plecat în Rusia.

În cursul acelei administrații, Kickl a ocupat funcția de ministru de interne, el ajungând astfel să controleze imigrația – un subiect bine săpat în platforma partidului.

Administrația și întreaga coaliție au căzut rapid datorită unui scandal legat de imagini filmate cu o cameră ascunsă din 2019, în care apar o falsă bogătașă rusoaică și un fost fruntaș al Partidului Libertății.

Nehammer, un eșec

După pierderea alegerilor, Karl Nehammer, cancelarul demisionar din partea Partidului Popular, a declarat că nu va intra într-o coaliție alături de Kickl. Mulți au considerat promisiunea, făcută în timpul campaniei electorale, drept o tentativă prin care caută mai degrabă să-și păstreze funcția de cancelar și nicidecum o poziție politică, având în vedere că ambele partide au colaborat de mai multe ori la nivelul administrației locale și la cel al guvernelor federale.

După luni de încercări, Partidul Popular nu a fost în stare să formeze o coaliție fără extrema-dreaptă. Și, în această săptămână, Nehammer și-a anunțat demisia din funcția de cancelar, el permițând astfel Partidului Libertății să ajungă la conducerea unei coaliții.

Într-o eventuală coaliție guvernamentală, Kickl nu va putea să-și respecte promisiunile. Viitorul guvern austriac va trebui să acopere un deficit bugetar or, asta i-ar îngreuna programul economic, inclusiv reducerea impozitelor și sporirea cheltuielilor de ordin social.

Ce urmează în Austria

Dar, potrivit analiștilor, popularitatea partidului său îi va asigura o voce puternică, el pledând pentru schimbarea politicii față de străini și față de refugiați.

Printre acestea – reducerea ajutorului social acordat celor care nu vorbesc limba germană sau reducerea ajutorului financiar acordat refugiaților.

În urma alegerilor din toamnă, 29% dintre austrieci au votat pentru Partidul Libertății. În prezent, sondajele relevă un sprijin electoral de peste 35%.

„În cazul în care Kickl va simți că partea adversă nu ia în serios tratativele, el se va scula de la masă și va impune alegeri anticipate”, declară Christoph Hofinger, cercetător pe teme electorale.

(Articol de Jim Tankersley și Christopher E. Schuetze, NYT; Traducerea: Alexandru Danga, RADOR)