Ţara cu cea mai lungă aşteptare în anticamera UE începe să îşi piardă răbdarea, avertizează ministrul turc al Afacerilor Europene, Egemen Bagiş, într-un interviu acordat EVZ.

Prejudecăţile de ambele părţi sunt principalul obstacol în procesul de negociere a aderării Turciei la Uniunea Europeană, început încă din 2005, a subliniat Egemen Bagiş, ministrul turc al Afacerilor Europene şi cel care coordonează tratativele cu Bruxelles-ul din partea guvernului de la Ankara. Blocul comunitar trebuie să înţealagă însă potenţialul Turciei şi să ia o decizie fermă cu privire la aderarea sa în următorii ani, a adăugat oficialul turc într-un interviu acordat EVZ. EVZ: Care mai este stadiul negocierilor negocierilor dintre Turcia şi UE? Egemen Bagiş: Procesul de aderare la UE este unul complex care se desfăşoară pe mai multe planuri, mai ales când priveşti din perspectiva ţării cu cea mai îndelungată candidatură, şi anume Turcia. Acest proces nu este unul uşor şi presupune multe eforturi de ambele părţi. Aşa cum ştiţi, pentru Turcia, acquis-ul a fost împărţit în 35 de capitole. În prezent, 13 capitole au fost deschise şi doar unul a fost închis provizoriu.

Pentru a înţelege această încetinire, ar trebui să facem o analiză pe două planuri a naturii acestui proces, mai întâi una legată de "negocierile formale de aderare" şi apoi una despre "procesul intern de reforme a ţării-candidat". Într-un proces normal de aderare, aceste două paliere se intersectează. Totuşi, în cazul Turciei, deşi acţionăm rapid şi eficient în ceea ce priveşte al doilea palier, strâns legat de performanţa noastră, suntem expuşi unor dezavantaje pe primul plan. Astfel, acest lucru poate genera o percepţie rgeşită despre Turcia, de exemplu că a blocat reformele interne.

Evoluţia în procesul de aderare, în special începând cu decembrie 2006, a arătat, din păcate, că întregul proces tinde să fie dominat de chestiuni politice. Suntem stânjeniţi de anumite limite impuse de o serie de factori externi care nu au nicio legătură cu procesul tehnic. Astfel că, indiferent de ceea ce face Turcia, nu putem atinge niciun fel de progres în 17 capitole din cele 20 încă nedeschise.

Regretăm faptul că rapoartele de evaluare a 9 capitole încă aşteaptă aprobarea Consiliului. Raportul pe unul din capitole – Politică Externă, de Securitate şi Apărare – încă aşteaptă verdictul Comisiei Europene. În consecinţă, încă nu ştim care sunt criteriile de lucru (dacă există vreunul) pentru cele 10 capitole menţionate (opt capitole suspendate din cauza deciziei Consiliului European privind implementarea protocolului adiţional, 6 blocate de Ciprul de Sud, 5 blocate de Franţa).

Prin urmare, rămân doar trei capitole care pot fi deschise din punct de vedere tehnic: concurenţă, achiziţii publice şi politici sociale şi de mediu..

Totuşi, nu ne-am lăsat cuprinşi de disperare şi nu am sistat procesul de reforme. Nu am implementat reforme doar de dragul aderării la UE, ci pentru că vrem să permitem poporului turc să trăiască după cele mai înalte standarde. În acest scop, Turcia merge înainte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Toată lumea ar trebui să confirme însă schimbarea spectaculoasă a imaginii Turciei.

Este plăcut de obsernat că Turcia nu este singură în eforturile de deblocare a acestui proces de aderare. Comisia Europeană a stabilit o Agendă Pozitivă în Strategia de Extindere pentru 2011-2012 ca un nou impuls în procesul de aderare.

Agenda Pozitivă vizează introducerea de paşi concreţi pentru accelerea procesului de reforme din Turcia în mai multe domenii, inclusiv în privinţa capitolelor blocate politic. Este de aşteptat ca documentul să menţioneze, printre altele, cooperarea între Comisia Europeană, statele membre şi Turcia pentru accelerarea procesului de aderare a Turciei.

Atât UE cât şi Turcia au ajuns la un consens privind faptul că Agenda Pozitivă nu va reprezenta o alternativă la negocierile de aderare, ci mai degrabă va servi drept mijloc de sprijin şi complementare. Printre iniţiativele de cooperare propuse de cele două părţi se numără grupuri de lucru asupra capitolelor relevante, reforme politice, chestiunea vizelor, lupta împotriva terorismului.

Ştim că Parlamentul European susţine Agenda Pozitivă. Am dori să vedem o abordare similară şi din partea Consiliului şi a statelor membre pentru că Agenda Pozitivă nu se va dovedi eficientă dacă nu se fac paşi concreţi în privinţa blocajelor politice. Prin urmare, este vital să urmărim scopul final al Agendei Pozitive care este revitalizarea procesului de aderare a Turciei.

Astfel, salutăm declaraţia din Raportul asupra Turciei din PE din 2011 pe care o considerăm drept un pas foarte pozitiv înspre îndepărtarea blocajelor politice. Aceasta spune că "parlamentul (...) crede că, legat de rolul şi potenţialul strategic al Turciei, inclusiv pentru investiţii ale UE şi o cooperare mai profundă a Turciei cu UE, ar trebui să i se acorde mai multă atenţie importanţei deschiderii negocierilor pentru capitolul 15 pentru energie cu scopul de a consolida dialogul strategic în domeniul energiei dintre UE şi Turcia".

După cum ştiţi, capitolul energiei este unul din capitolele blocate politic. Deşi Turcia deţine 70 la sută din resursele UE de transport al energiei, fapt ce ne transformă într-un partener strategic pentru UE în acest domeniu, Ciprul de Sud, care are unul din cele mai scăzute consumuri de energie, blochează deschiderea acestui capitol. Îmi pare rău să spun asta, interesele particulare ale anumitor state pot uneori pune în pericol interesele comune ale uniunii.

De ce acest subiect al negocierilor de aderare a dispărut aproape complet din presa internaţională? Din cauza lipsei progresului în tratativele cu Bruxelles-ul? Nu cred că subiectul a dispărut complet din presa internaţională. Din contra, cred că există încă destule discuţii despre aderarea Turcieri, dar în contexte diferite.

Deşi negocierile de aderare în sine nu beneficiază de o amplă acoperire mediatică, de câţiva ani Turcia este cea mai mediatizată ţară din lume. În diferite contexte, de la criza din zona euro până la Primăvara Arabă, tot mai multe persoane sunt interesate de Turcia. Nu doar în presă, ci şi în mediul academic, tot mai mulţi studiind Turcia şi eforturile de aderare la UE, precum şi implicaţiile globale şi regionale.

Mai mult, ceea ce este important este că, dată fiind ponderea geostrategică şi economică tot mai mare a Turciei, s-a schimbat şi natura discuţiilor. Până şi scepticii mărturisesc acum cât de importantă a devenit Turcia pentru viitorul Europei. Lumea a început să vadă că Turcia nu mai este o ţară emergentă, ci o putere europeană solidă. Turcia ţine acum capul ştirilor cu economia sa puternică şi poziţia sa marcantă pe scena internaţională. Dar care este, după părerea dumneavoastră, principalul obstacol în procesul de aderare la UE? Prejudecăţile sunt principalul impediment. Prejudecăţi în Europa la adresa Turciei şi invers, prejudecăţile noastre faţă de Europa.