Partidul a încercat să își protejeze membrii chiar și în fața acțiunilor Securității.

Imunitatea membrilor de frunte ai Partidului Comunist Român a fost o preocupare a celor din conducere încă de la începutul ”domniei” lui Nicolae Ceaușescu. În 1967, la doi ani de la preluarea puterii, Comitel Executiv al Comitetul Central al PCR adopta, la 27 iulie, o hotărâre cu subiectul ”cu privire la continua îmbunătățire a activității Ministerului Afacerilor Interne și întărirea controlului de partid asupra muncii acestuia”. Documentul se află atât în arhivele preluate de la Securitate cât și în cele ale CC al PCR.

În fapt, documentul instituie un control politic asupra Securității și Miliției, dar cât anume din acest plan a reușit poate face subiectul a zeci de cărți, pe lângă cele care deja au fost scrise.

Un fragment din hotărârea de acum 54 de ani vorbește de la sine despre cum membrii conducerii de partid, de la cel mai mic la cel mai mare nivel, aveau un soi de imunitate care se măsura în cât de mult ținea șeful la cel vizat de milițieni sau securiști:

”Justa orientare”

”Organele de partid vor veghea ca lucrătorii din aparatul de Securitate și de Miliție, în întreaga activitate de urmărire și cercetare penală, să dea dovadă de înalt simț de răspundere, principialitate și o justă orientare în rezolvarea cazurilor.

Atunci când organele de Securitate și de Miliție primesc semnalări despre unii membri de partid, cadre alese în organele puterii de stat, în conducerea organizațiilor de masă și obștești sau despre persoane care ocupă funcții în nomenclatura organelor de partid, că ar desfășura acțiuni împotriva securității statului sau ar comite alte infracțiuni, vor informa imediat organele de partid, analizând temeinic informările prezentate, vor hotărî dacă se impune urmărirea lor informativă.

Aprobarea urmăririi informative, pentru fiecare caz în parte, va fi dată de către:

– primul-secretar al comitetului raional sau orășenesc de partid, pentru membrii de partid din evidența lor și pentru persoanele din nomenclatura organului respectiv;

– primul-secretar al comitetului regional, pentru toate persoanele din nomenclatura comitetului regional de partid;

– Secretariatul C.C. al P.C.R., pentru persoanele din nomenclatura C.C. al P.C.R. și membrii comitetelor regionale de partid.”

” Vor putea cerceta, aresta sau trimite în judecată persoanele în cauză numai cu aprobarea...”

”Comitetele regionale, raionale și orășenești de partid vor îndruma organele de Securitate și de Miliție să manifeste discernământul și fermitatea necesară în aplicarea legilor statului. Măsurile ce se iau trebuie să fie rezultatul unei profunde analize a fiecărui caz în parte, pornindu-se de la cunoașterea temeinică a situației reale și a pericolului social pe care îl reprezintă.

Atunci când se dețin date cu privire la comiterea unor infracțiuni de către membri de partid, cadre alese în organele puterii de stat, în conducerea organizațiilor de masă și obștești sau persoane ce dețin funcții din nomenclatura organelor de partid, organele de urmărire și cercetare penală vor putea cerceta, aresta sau trimite în judecată persoanele în cauză numai cu aprobarea organului de partid respectiv, și anume:

– birourile comitetelor raionale sau orășenești de partid, pentru membrii de partid și cadrele ce intră în nomenclatura lor;

– birourile și secretariatele comitetelor regionale de partid, pentru cadrele din nomenclatura acestora;

– Comitetul Executiv și Secretariatul C.C. al P.C.R., pentru toate cadrele din nomenclatura lor și din evidențele secțiilor Comitetului Central.

Înainte de aprobarea arestării sau trimiterii în judecată, organele de partid vor hotărî măsurile necesare în legătură cu situația de partid și funcția pe care aceștia o ocupă. În cazurile de flagrant, care a impus măsura reținerii, organele de urmărire sau cercetare penală vor informa imediat despre aceasta organele de partid pentru a clarifica problemele.”